Construiește un discurs declarativ , IIsusul reprezentat de el într-un cerc apare dar printre degetele-i prelugi își duce crucea, „Iisusul cu aripi îngerești” este o lucrare de o mare eleganță stilistică în care maniera artistului are ca numitor comun inteligența artistică, subtilitate, metamorfoza personajului într-o lume incapabilă să înțeleagă sacrificiul ideatic. Iisus pare un personaj ce-și construiește singur eșafondajul.
Se regăsește și în pictura abstractă cu elemente concrete sau figurative.
O lume văzută prin ochii artistului în care „timpul se dilată” sau încremenește, precum în legea realtivității a lui Einstein.
„Un portret în picioare”, fata cuminte așezată „comme il faut””, cu mâinile în poală amintește de o cumințenie din alt veac, dar rămâne un personaj meditativ.
Culorile fove, puternice, renunțarea la abstracționsim au verbialitatea artistului care deja se definește.
În cu totul altă ipostază este pictat personajul feminin întins pe un șezolng imaginar, precum în picturile lui Pallady, „o hetairă a mileniului III”, dar poziția „sugerează” doar relaxarea abandonată, pictorul atribuindu-i un scăunel, făcând-o să plutească în altă lume decât cea reală.
Nu renunță la abstract, dar și atunci în subiectul ales pictează esența.
istoric de artă
0 Comentarii