Și uite așa am pornit într-o călătorie literară de la Miron Costin, Costache Negruzzi, fondator al Junimii, cel care în 1870 primește de la Viena două poezii semnate de M.Eminescu, pe care i le arată lui Maiorescu

Despre Eugen Negrici, despre Nichita, despre Arghezi, mereu întorcându-ne la Eminescu.

Fiind de acum aproape prieteni, discuțiile au alunecat și spre societatea distopică, spre metafizica morții, anticipând echivocul a ceea ce se întâmplă pe pământ, la noi dar și despre măreția cathedralei „Notre Dame de Paris” după planurile arhitectului Viollet Le Duc, renovată prin inserarea celebrelor gargui în structură. Catedrala lor, simbol, un monument național.

Sergiu Cioiu, cu multiplele sale valențe, despre Nichita Stănescu, despre anii de studenție la IATC, despre rolul său din Pescărușul, despre Caramitru…

Vasile Menzel despre teatrele din România, despre colegii săi actori dar și despre scriitori, despre scris – element preliminar în teatru.

Gabriela Tanase despre – Radu Stanca, dramaturg, poet, eseist, regizor de teatru. Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj,se refugiază la Sibiu în timpul războiului, unde este redactor la revista Curțile dorului (1941) și colaborează la Revista Cercului Literar. Este profesor de introducere în estetica teatrului la Conservatorul Popular, actor și regizor la Teatrul de Stat sibian și la cel din Cluj. A publicat cronici de carte, de artă dramatică și muzicale,poeme în revistele Tribuna, Contemporanul, Steaua, Viața românească ori în cotidianul Țara. Distins cu Premiul Sburătorul al Asociației „Prietenii lui E. Lovinescu” pentru piesa de teatru în manuscris Dona Juana (1947). Antum i-a apărut doar teza de licență (Problema cititului. Contribuții la estetica fenomenului literar, 1943), iar postum i-au fost publicate o monografie (Ștefan Braborescu, 1965), volume de versuri (Versuri, 1966; Poezii, 1973; Poezii/Gedichte, 1979; Versuri, ed. critică, 1980; Doti, 2011), de eseistică (Acvariu, 1971), dramaturgie (Teatru, 1968, 1985; Turnul Babel, 2002) corespondență (Un roman epistolar, 1978)….

Și peste toți și toate Paula Romanescu cu propria viziune, cu verdictele sale, adevărate postulatele, dar cu glamourul care o face să fie mereu în lumină.

Poetul Dorin Croitor, cu scrieri metafizice, cu liniști sau neliniști biblice, cu luminiscența transparențelor opace, poetul care reușește zilnic să iasă din labirintul sociologic cu o seninătate aproapre abstractă. Dorin Croitor, fascinant, cel care s-a autodefinit prin „lasă-mă să fiu poet în fiecare zi” și a reușit, creator de stări unice, creând o adevărată teorie a versului de revelație, o deconstrucția rutinei, spărgând plictiseala …

Liliana Popa: „estetica nu creează forme dar mă întorc mereu la ea”.

Irina Munteanu, emergentă, inspirată mereu, dramaturg contemporan, actriță, cantautoare, a fost îngerul care a luminat ziua și care ne-a făcut să simțim bucuria Crăciunului prin colindele interpretate.

15 decembrie 2024

Notă: Poetii Cetatii s-ar pierde prin cetatea lui Bucur umblând după raza păcălitoare dacă chemarea făcută lor de Liliana Popoa nu le-ar îndrepta pașii spre acele locuri binecuvântate unde poezia și artele își au sălaș: Muzeul Tăranului Român, Casa Memorială Tudor Arghezi – Mărțișor, Centrul Cultural Bușteni, „Pensiunea Coșbuc”, prin amabilitatea scriitoarei Silvana Andrada Tcacenco, Domeniile „Ion de Hondol” – Cocani, Casa Julien Ganentz Casa Ioana Crăciunescu – Bulbucata și…în sufletul nostru.