A fost plin. Multă lume. Cred că în jur de mie de persoane, poate chiar peste, cu spectatori de vârsta a doua și a treia, pe alocuri câțiva copii și adolescenți toți curioși și dornici să vadă „Dancing Queen. Povestea unei cariere” o producţie a Teatrului din Meiningen/Germania, preluată de Opera Națională Română din Timișoara în anul 2000, în regia Sabinei Wake, pe un libret realizat de Jens Neundorf.
Cum a trecut timpul, 24 de ani de la premiera din Timișoara și 33 de ani de la moartea lui Freddy! Trecuți parcă într-o clipită!
Muzica în cea mai mare parte cunoscută iar balerinii principali: Freddy (Gustavo Ferreira), Îngerul (Carla Dukai) și Femeia (Codruța Bălan) deși au fost toți debutanți din punctul meu de vedere (amatorial desigur) au fost impecabili, inclusiv ansamblul de balet al Operei Naționale Române din Timișoara.
Două acte, aproximativ o oră și 25 de minute în total, (audiența la sală este cotată la +16 ani !!!!!! întelegeti voi ceea ce nu poate fi scris) de muzică și dans într-o înșiruire muzicală, coregrafică și scenografică care a trezit nostalgia tinereții pe toate planurile. La sfârșit au fost cel puțin trei bisuri și am plecat înapoi către casă încărcat de explozia muzicală în mișcare, de luminile într o permanentă joaca coloristică în liniștea parcului înverzit, în noaptea călduroasa de sfârșit de august.
P.S. Pentru cei curiosi de informații colaterale un mic pasaj de pe wiki, despre istoria Parcului.
Parcul a fost înființat în 1891, odată cu Parcul Copiilor, cu ocazia Expoziției Universale (industrială, comercială și agrară), când aici au fost realizate aranjamente florale de către grădinarii Wilhelm Mühle, Franz Niemetz și Beno Agatsy. Florile au fost admirate de Franz Joseph (si va spun sigur desi nu e specificat explicit) de Sissi care au vizitat expoziția.
Amenajarea peisagistică a parcului a început în 1929 de către arhitecții peisagiști Árpád Mühle, fiul lui Wilhelm Mühle, și Mihai Demetrovici, șeful serviciului de horticultură din perioada respectivă. Parcul a fost amenajat în stil englezesc, cu alei, baldachine și rondouri de trandafiri. În perioada interbelică numele parcului era Rosarium și aici existau peste 1200 de varietăți de trandafiri, etichetate. Tot în această perioadă a fost amenajat teatrul în aer liber.
În 1944 parcul a fost distrus în urma bombardamentelor. După al Doilea Război Mondial parcul a fost refăcut, în el organizându-se diverse spectacole în aer liber.
Costin DD
0 Comentarii