Dacă întrebați un/o motociclist/ă de întrunirile moto la care a participat, va avea ceva interesant de povestit despre fiecare în parte (asta dacă nu a stat cu sticla în brațe pe tot parcursul evenimentului 😅😂)

Ei da și „pe vremea mea” un bonus la povești era ce mi s-a stricat sau ce am reparat la „comunistă”. Ceva de genul „Aaa da aia e întrunirea la care am luat la pilă rotorul că se ovalizaze și nu mai dădea scânteia”. Ahhh vremuri frumoase când plecai la drum și nu erai sigur că ajungi la destinație.

Acum avem motociclete pe care majoritar ne putem baza. Îngrijite și cu reviziile la zi ne putem încumeta la drumuri de mii de kilometri fără să ne punem problema că ne vor lăsa în drum.

Dar dincolo de drum și motociclete, întrunirile au fiecare în parte câte un ceva al lor cu care pleacă acasă cei ce au participat, vorbind despre ele și la ani distanță.

Îmi pare rău că am lipsit anul acesta, acum îmi pare de două ori mai rău pentru că un om de miliarde, membru al clubului Transilvania Bikers, Ovidiu Vegvisir a cusut împreună cu Ana Hannah, o amintire pe Întrunirea Transilvania Bikers XXVI Bikefest (Băile Cojocna).

Privind momentul din video-ul de mai jos am hotărât să-i dedic un articol cu care să fac și eu momentul „nemuritor” pentru că m-a ajutat să realizez ceva:

Înaintea artelor și culturii stă abilitatea omului de a face o artă din clipele vieții lui. Fiecare este artist și „creator de conținut” în sala trăirilor sale interioare și poate folosi pânza timpului să picteze pe viu, în direct și efemer dar memorabil alături cei dragi. Nu-i nevoie să faci un tablou, o sculptură sau o melodie pentru întreaga umanitatea dacă reușești să ții concerte pline de culoare în oamenii din viața ta.

Să vă fie viața o simfonie și o armonie!

Cristina Dinu