Un show de jazz structurat în lucrativ parteneriat cu Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din municipiul moldav, a oferit fanilor genului prezenţi în ospitaliera terasă „Foom by Nemțeana” de pe str. Alexandru Lăpușneanu nr. 3 în seara de 28 iunie a. c., o atestare edificatoare a policromiei sonore şi a elocventei sugestivităţi expresive specifice interpretărilor creative proprii orchestrelor mari de jazz – big bands.

Propus / susţinut de subsemnatul sub genericul „FASCINAŢIA BIG BAND-URILOR”, spectacolul a comportat două secţiuni distincte: în prima parte au putut fi audiate / vizionate / gustate înregistrări istorice insolite din secolul trecut cu big band-urile conduse de Count Basie, Duke Ellington, Artie Shaw, Jimmy Dorsey, Harry James, Jack Teagarden, Ozzie Nelson, Stan Kenton, Ina Ray Hutton, pentru ca în partea a doua a serii, să evolueze live formaţia instrumentală „LIVIU MĂRCULESCU JAZZ UNIT” împreună cu solistele vocale Oana Severin şi Pamela Aviziteiței.

Anticipate de un preambul – comentariu explicativ privind cele trei familii instrumentale cumulate într-un big band – brass section, instrumente de suflat din alamă, precum trompetele şi tromboanele, reed section cuprinzând saxofoane şi (eventual) clarinete, rhythm section adică pian, bas, ghitară, baterie – au răsunat din difuzoarele boxelor piesele „This Could Be The Start Of Something Big” şi „Tutti For Cootie” cu big band-urile conduse de la pian de Count Basie şi respectiv Duke Ellington, „Oh, Lady, Be Good” cu clarinetistul Artie Shaw şi orchestra sa, „Oh Look At Me Now” cu ansamblul saxofonistului Jimmy Dorsey, „Steppin’ Out Tonight”, piesă interpretată de colectivul instrumental al trompetistului Harry James şi de un trio vocal feminin, secvenţa „That’s A Plenty” tălmăcită de octetul trombonistului Jack Teagarden, apoi „Somebody Else Is Taking My Place” cu jazzband-ul actorului muzician Ozzie Nelson, „Just A Sittin’ And A Rockin’” cu marea orchestră a pianistului Stan Kenton, solistă vocală fiind June Christie, ca şi „Suzy Q” cu un big band exclusiv feminin numit „Melodears”, coordonat de dirijoarea, vocalista, dansatoarea de step Ina Ray Hutton. Culori timbrale asamblate cu spirit inventiv, vitalitate, swing – iată trăsăturile distinctive ale muzicii interpreţilor de acum aproape o sută de ani imortalizaţi în imagini alb-negru, de pe vremea când jazzul se putea întruchipa şi ca muzică de dans. A fost difuzată de asemenea (doar audio) celebra piesă de maximă anvergură a decibelilor „Battle Royal” înregistrată în iunie 1961, (plus alte şapte secvenţe pe disc), de către orchestrele Duke Ellingon şi Count Basie reunite!

Şi a venit rândul părţii secunde a show-ului când, graţie profesionalismului, eforturilor şi dăruirii muzicianului trombonist / lider de grupuri precum „Black Sea Orchestra”, „Trio Contemporan + 1”, „Balkanamera”, coautor al amplului proiect „Jazz în cartier” – pe numele său Liviu Mărculescu, s-au regăsit într-un ansamblu sui generis (aproape un big band), alcătuit anume pentru acest show, instrumentişti tineri şi mai vârstnici animaţi de bucuria de a se exprima pe sine, fără a căuta de astă dată avantaje materiale. Ne referim la trompetiştii Eduard Mihăilă şi Sterică Oprică, la tromboniştii Marius Cioată şi Liviu Mărculescu, la saxofoniştii Lucian Lucaci, George Adrian Oprea şi Andrei Manoliu, la pianistul Tudor Amarandei şi la tatăl său, contrabasistul Giani Amarandei, la bateristul (şi co-organizator) Vlad Stoica, laolaltă orchestra „LIVIU MĂRCULESCU JAZZ UNIT”. Parte dintre aceştia – îndeosebi liderul Liviu Mărculescu, s-au vădit realmente inspiraţi în solo-urile lor improvizate.

Cu un număr redus de repetiţii dinaintea recitalului, cu apreciabile eforturi de a reuşi să se omogenizeze ca ansamblu, tentând râvnita particularitate a interplay-ului – interacţiunea liberă a ideilor muzicale proprii interpreţilor – dixtuorul astfel plămădit şi-a deschis programul cu o temă orchestrală de swing, „Tuxedo Junction” (autori Erskine Hawkins, Bill Johnson, Julian Dash), urmată de trei episoade sonore având-o ca solistă vocală pe talentata studentă Pamela Aviziteiţei – „Blue Moon” (Richard Rodgers, Lorenz Hart), „On The Sunny Side Of The Street” (Jimmy McHugh, Dorothy Fields), „All Of Me” (Gerald Marks, Seymour Simons), vocalista devenind ghitaristă în următoarea secvenţă instrumentală, „Trifoiul cu cinci foi” (Florian Lungu); a preluat apoi microfonul solistic profesoara universitară Oana Severin cu glas suplu, bine timbrat şi admirabilă creativitate improvizatorică, iată atribute dovedite în concretizarea vocală a temelor standard de jazz „I’ve Got You Under My Skin” (Cole Porter), „How High The Moon” (Morgan Lewis, Nancy Hamilton), „Route 66” (Bobby Troup); ambele soliste, Pamela Aviziteiţei şi Oana Severin împreună cu cei zece instrumentişti şi-au unit energiile expresive spre transpunerea în sunet a notoriei compoziţii a lui Edward Duke Ellington „Satin Doll” (versuri de Johnny Mercer).

Dacă meritul principal în reuşita show-ului a revenit lui Liviu Mărculescu, el fiind cel care a realizat line up-ul (a ales şi a înrolat instrumentiştii şi vocalistele), a edificat setlistul / programul recitalului, a aflat aranjamente (cu un grad destul de ridicat de dificultate) şi a printat partiturile instrumentale ale celor nouă momente muzicale, a organizat şi condus repetiţiile, li s-a cuvenit deopotrivă, la rându-le, muzicienilor şi tehnicienilor de sunet implicaţi în spectacol, admiraţia publicului pentru performanţele lor temerare!

Florian Lungu

8 iulie 2024

Foto: Sebastian Baciu