Am mers în Parcul Herăstrău și nu am fost să văd că este puțină iarbă destul de uscată și doar anumite zone sunt atractive la prima întâlnire.
M-am îndreptat spre o poiană cu ceva măsuțe, un mic bar pe ”plaja” verde a ierbii și grupuri de oameni ce sorbeau din paharele cu licoare rece. Printre ei copiii liberii alergau, se hârjoneau si mai ales se bucurau râzând de posnașele lor jocuri.
Un lucru interesant este existența unei mici scene ce găzduiește diverse spectacole sub egida unui nume incitant ”Roaba de Cultură”
Am întâlnit aici, la probele de sunet, niște prieteni vechi și ca să vă astâmpăr curiozitatea, vă voi spune numele lor.
I-am întâlnit pe Zoltán Andras, Emil Viciu, Ciprian Almășan, am stat la o limonadă și o cafea depănând amintiri din ani de SARMALELE RECI.
A urmat un concert de o frumusețe rară în acel spațiu. Oameni frumoși ascultând, cântând, dansând, aplaudând, iar băieți de pe scenă, într-o stare de excepție, au oferit momente ce mulți nu le vor uita.
Trebuie să amintim și pe tobarul Andu Devesievici, dar și cel ce a stat la butoane și a făcut ca sunetul să fie bun Daniel Nicolae.
Am uitat să vă spun, chiar și stelele și luna au fost prezente și nu s-au mișcat până la finalul cântării.
Doamne ce bună a fost încă o porție de ”SARMALELE RECI”.
Zoli spunea despre începuturi: ”Ne-am zis că putem să fim, fără să fim constrânși de o cenzură sau de o ideologie comunistă și să exprimăm ce e frumos și trăiește în sufletul oamenilor, într-o limbă cu care ei se identifică. Ca simbol a fost ce are omul de rând să-ți ofere cel mai bun când te duci la el în casă.
Și identificarea cea mai potrivită din mediul autohton au fost sarmalele. Bun, dar noi ne-am născut ca trupă într-un context ambivalent, când exista o căutare, iar oamenii se simțeau frustrați.
Asta a vrut Florin Dumitrescu, textierul nostru, să exprime prin această metaforă a Sarmalelor Reci. Iar în măsura în care noi am rămas fideli acestui proiect și ne-am asumat să mergem mai departe, și am recunoscut că întotdeauna într-o societate, sunt lucruri pe care le poți observa și exprima astfel încât oamenii să se poată identifica cu ele, da, sarmalele sunt în continuare reci”.
Florin Dumitrescu, textierul Sarmalelor, alături de Zoltán, de Emil Viciu și colegii lor, au creat în timp hit-uri precum Aurolac, Violeta, Gașca de la bloc, Țara te vrea prost, Ana are mere sau Blonda din blocul meu, ce au ajuns apoi în mintea și sufletul fanilor în timpul a mii de concerte de neuitat.
În cele peste trei decenii de carieră, SARMALELE RECI au abordat în versurile pieselor teme sociale cu care publicul de toate vârstele a rezonat încă de la început, iar muzical, au experimentat melanjuri inedite de rock, jazz, punk, funk și, pe alocuri, chiar folclor… efervescența fiind unul dintre lucrurile care-i definește cel mai bine.
Sunt Manea Mihai ”cROCo” și ca să vă incit, vă invit la cât mai multe ”porții” de SARMALELE RECI.
0 Comentarii