Tudor Mușatescu, Un titan al teatrului românesc
Născut la 22 februarie 1903 la Câmpulung-Muscel, într-o familie intelectuală (tatăl, Alexandru, avocat și profesor), Tudor Mușatescu a absolvit în 1924 două facultăți – Dreptul și Literele, dar nu a profesat nici ca jurist, nici ca dascăl, îmbrățișând de tânăr cariera de om de teatru, care avea să-i aducă notorietatea. A scris piese de teatru celebre, scenete, cuplete, schițe, vodeviluri, a tradus din Molière, Maiakovsky, Ilf și Petrov etc, fiind, totodată, și un reputat și iscusit director de scenă, regizor, proprietar și conducător de teatru (între 1930-1940, inspector general al Teatrului; în 1940, manager al Teatrului din Sărindar; iar în 1943-1944, director al Teatrului „Colorado”), scriind și articole în presă („Rampa”, „Adevărul”, etc).
Tudor Mușatescu a debutat în teatru 1923, la Paris, cu piesa „Focurile de pe comori” (în limba franceză), după care au urmat opere de mare valoare și succes precum: „Panțarola” (1928); „Sosesc deseară” (1931); „Titanic Vals” (1932); „Escu” (1933); „Visul unei nopți de vară” (1937); „Coana Chirița” (adaptare după Alecsandri, 1942); „Papagalul în colivia lui” (1944); „Al optulea păcat” (1946); „A murit bubi” (1948); „Geamandura” (1951); „Burta Verde” (1952); „De-ale lui Păcală” (1966) și multe altele, parte din ele, publicate post-mortem, ca de exemplu „Trenurile mele” (1978) sau cele realizate în colaborare cu regizorul Sică Alexandrescu, „Sinaia la domiciliu”; „Teoria Cocoșului”; „Miss România”; „Călugărul din vechiul schit”; „Dumnezeu să-l ierte”, „Birlic” etc sau cu V. Timuș, „Primăvara bat-o vina”; „Dragostea pe note”; „Așa începe dragostea” ș.a.
Tudor Mușatescu, considerat de unii critici „continuatorul lui Caragiale”, a strălucit prin umorul fin și de calitate, comedia de moravuri, tipologie, de situații și limbaj, dialoguri pline de spirit, tâlc și înțelepciune; a inventat replici celebre intrate deja în folclorul contemporan și a creat personaje memorabile ca, de pildă, Spirache Necșulescu din „Titanic vals”, funcționar mărunt la o Prefectură de provincie, modest, marginalizat și ridiculizat până la umilință de autoritățile rapace și familia hrăpăreață, neschimbat în atitudine și caracter nici după îmbogățirea „peste noapte”, rămas în istoria politică prin discursul unic prin care cerea alegătorilor să nu-l voteze!
Fără îndoială, „Titanic Vals” este piesa de rezistență a marelui dramaturg, o comedie de moravuri politice și familiale, satiră acidă la adresa politicienilor și potentaților vremii – parveniți și ipocriți, la fel de actuală și azi, jucându-se în prezent cu același mare succes la teatrele bucureștene „Odeon”, „Metropolis” și „C.I. Nottara”. Această capodoperă aflată permanent în repertoriul teatrelor din România a fost ecranizată în 1964 de reputatul regizor Paul Călinescu, filmul alb-negru avându-i în distribuție pe Grigore Vasiliu-Birlic, Kitty Mușatescu, Radu Beligan, Coca Andronescu, Mihai Fotino, Ion Dichiseanu, Ștefan Mihăilescu-Brăila ș.a.
Tot așa și piesa „Escu”, se joacă și acum cu sălile pline la Teatrul de Comedie, Teatrul Mic ș.a, cea mai recentă reprezentație având loc în decembrie 2018, la Palatul Național al Copiilor (în parteneriat cu Ciado România, în cadrul Proiectului Cultural-Național „Artă contra drog”).
O altă piesă de mare succes și maximă audiență a lui Tudor Mușatescu, revalorificată de curând și pusă în scenă la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, este „Sosesc diseară”, în viziunea regizorală a lui Nae Cosmescu și în interpretarea excepțională a artiștilor Vasile Muraru, Valentina Fătu, Anamaria Donosa, Cristian Simion, Nae Alexandru ș.a., care au demonstrat, încă o dată, că și actorii acestui îndrăgit teatru pot juca roluri fabuloase, nu doar în spectacole de revistă, musical sau cabaret, ci și în comedii savuroase de felul celei menționate.
Piesa „Visul unei nopți de iarnă”, ecranizată și ea în două rânduri (1946 și 1980) se joacă, de asemenea, cu deosebit succes, în special în pragul sărbătorilor de Anul Nou, versiunea de televiziune cu Florin Piersic și Rodica Mandache în rolurile principale fiind difuzată anual, în seara de Revelion (inclusiv anul acesta) la TVR, bucurându-se de mare audiență.
În afara celor nominalizate, numeroase alte lucrări ale lui Tudor Mușatescu au fost, de-a lungul anilor, scenarizate și prezentate la televiziune și audiate la Teatrul Radiofonic, apreciate de publicul de toate vârstele. Fiind un om de spirit, Tudor Mușatescu a creat și o multitudine de maxime, cugetări și definiții, cunoscute drept „mușatisme”, spre exemplificare, redăm una care-i relevă atitudinea: „Umorul adevărat este hazul cu diplomă universitară. Nu se confundă cu mitocănia”.
A fost căsătorit cu actrița Kitty Mușatescu și a avut un fiu, Bogdan Mușatescu (1942-2017), și el actor timp de aproape cinci decenii la Teatrul Național București, unde a jucat în zeci de pise, inclusiv din creația tatălui său, precum rolul locotenentului Stamatescu din „Titanic Vals”. Într-un interviu acordat cotidianului „Jurnalul Național”, la 1 iunie 2006, Bogdan Mușătescu afirma: „Tatăl meu a fost un om perfect normal, în afară de talentul pe care l-a avut și care fusese un har de la Dumnezeu. Era un bărbat ca toți bărbații, un om deschis, radios, vesel și foarte bogat sufletește, de un altruism nemaipomenit”.
Tudor Mușatescu s-a stins din viață la 4 noiembrie 1970, lăsând în urmă o operă impresionantă, care-l situează în galeria marilor intelectuali români ai secolului XX. Câmpulung Muscel, leagănul copilăriei lui Mușatescu, poartă și acum pecetea trecerii lui pe aici.
Clădirile de patrimoniu din centrul orașului (unde s-a filmat scenele din „Titanic Vals”), Grădina Publică unde tronează orologiul donat de Spirache Necșulescu sau Prăvălia pălărierului Mărgeanu stau mărturie peste timp a farmecului și nostalgiei locului, amintind la tot pasul de personalitatea și spiritul marelui cărturar. Pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au citit, Tudor Mușatescu rămâne nu doar un reper al dramaturgiei românești ci și un model de conduită din care și cei de azi au multe de învățat.
0 Comentarii