31 mai 2024, zi de vară pină-n seară la Bookfest – Salonul Internațional de Carte de la București, prilej, pretext și text de întâlniri pentru scriitori sosiți din cele patru zări
Paula Romanescu, scriitoare cu sufletul mereu lacrimă și lumină, și-a lansat un volum de poezie „Privește-mă cu inima, atât” și un altul de ironisme, răstălmăciri „Când mintea minte”, cum ea însăși le-a tălmăcit pentru cei prezenți.
„Privește-mă cu inima, atât , efulgurații, ființe în temporalitate, un dialog al singurătății, al poeta cu o taină de-nțeles, cu ulcior de lună, ce-ar vrea să fie strugure necules, uitat în vie și al poetul adumbrit de tristețea frunzelor de dumbravnic, poetul scrijelit în stânca cascadei Vălul Miresei, poetul din munții de Apus, Teofil Răchițeanu.
Priveşte-mă cu inima! Atât! / Refuză-i ochiului netrebnicia / Orbirii sale. / Chipul neştiut / Din gândul tău e făr’ asemănare.
În casa mea – un pui de brad. jertfit
Sărmanul pentru o poveste
Care ’nainte mult nu prea mai este,
Iar aşteptatul Moş tot n-a venit
Deşi sub cerul înstelat, înaltul,
Sunt tot copil, doar învelişul altul…
Dar iată, undeva-n necunoscut
E-o inimă care mă vede cânt.
Priveşte-mă cu inima. Atât!
Volumul cuvintelor răstălmăcite, epigrame desigur, „Când mintea minte”, are replici, dialoguri insolite, decantate în creuzetul realității într-un sistem de opoziții, antonimii perfect actual.
Lui Titus Andrei care a clamat la un
cenaclu literar despre subsemnata:
„E mare poetă
Şi traducătoare!
Ce m-ar mai … traduce
Însă nu mă are!”
P.R.:
Simple şi biet nemuritor
Eu te-aş traduce că nu-i bai,
Să vezi şi tu cât de uşor
Poţi fi când operă tot n-ai.
Mie la primirea Ordinului Meritul
Cultural în Grad de Cavaler
Bine instalată-n toamnă,
Vremii noi ce să-i mai cer?
Speram s-ajung mare doamnă
Şi, mă iată cavaler…
Unei june care, în tramvai, m-a văzut
(vai!) mai tânără decât ea
O tânără cu, drept frunză de vie
Un cerceluş înfipt în ombilic,
Se-nfige-n locul ce credeam că mie
Mi-ar fi priit. Îţi mulţumesc, îi zic!…
Lui G.C., căruia, cerându-i o epigramă,
mi l-a citat pe Păstorel cu-al său
„Ceva să nu-i spui nimănui”…
Cu un zâmbet subţirel
Ce-mi tot spui de Păstorel?
Nu mai umbla cu citate,
Treci la fapte!…
G.C. :
De dorul tău, pe şapte ruguri
Ard ca în iad, dar cin’ să ştie
Când tu, făptură sacră, vie,
Dai liber altora la struguri…
P.R.:
Nu mai râvni la vii cu struguri!
De eşti culegător de soare,
Poţi arde şi pe şapte ruguri
Aprins de-o cupă de răcoare.
Dacă şapte ruguri sfinte
Tot nu ţi-au venit de hac,
Fă-ţi din strugur bob de minte –
Boabele-n vin se prefac…
Dacă şapte ruguri tot viu
Te-au lăsat, paznic la vie,
N-o fi vinul rubiniu
Botezat cu apă vie?
UNOR INCOMODAŢI DE EMINESCU
Prea-gureşi fonfi, gângavi flecari,
Cine-ar mai sta să vă asculte?
Sunteţi mărunţii unor mari
Necunoscute.
LOGICĂ DE MINCINOS
O fi având picioare scurte
Minciuna, însă cum s-ajungi
Făr’ să-ndrugi vrute şi nevrute
La mândra cu picioare lungi?
DESPRE STAREA NAŢIUNII
Se-ntrec puterile-n (degeaba) stat –
De-o parte miruiţii, de alta lătrătorii –
Şi în dosare-atât s-au înfruntat
Până-au exterminat alegătorii.
UNOR MEDICI STRÂNGĂTORI
Profesiunea – joc secund,
Peşcheşurile – sfânt travaliu
De-agoniseli prin care-şi vând
Onoarea pe-un dezonorariu.
FABULĂ
Vulpea a furat odată caşcaval
De pe-o socială scară,
Pentr-o vrabie, zicea. Truc banal.
Era doar parlamentară…
NEDREAPTĂ ÎNVINUIRE
Nu şarpele a inventat plictisul
De care se umpluse Paradisul
Când i-a şoptit stins Evei la ureche
Acea nouă poveste veche…
OPINCA ROMÂNEASCĂ ÎN 1919
Talpă a ţării, n-ai fost niciodată,
Atât de sus şi-atât de evident
Triumfătoare ca în ziua-n care
Un brav oştean te-a pus pe-un Parlament.
UNUI ÎNDRĂGOSTIT TĂCUT
Până să-mi spui tot dorul tău
Tăcând, te uită Dumnezeu.
Însă, când prind să te ascult,
Cătând în ochii tăi, mă uit…
LOGICĂ DE FUMĂTOR
Ziceţi că-i lucru dovedit:
Fumatul te ucide-ncet!
Dar cum deloc nu-s prea grăbit,
’Naintea Domnului mă iert…
LA FESTIVALUL „PORNI LUCEAFĂRUL”
Când iar porni luceafărul spre iarnă
Zăpezile de-alt’dat’ au prins să cearnă
Cu prospeţimea albului postum
Tăceri pe zgura timpului de-acum.
Paula Romanescu, traducătoare, poetă de limba română și franceză, autoare a peste 30 de cărți de poeme, antologii și traduceri, crede că poezia pe care o scrie este o fascinaţie fără margini, un exerciţiu al spiritului, în care Dumnezeu este cuvânt și, mai ales, iubire. Scriind aceste poeme și traducându-i în franceză pe Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Minulescu, Bacovia sau Ion Luca Caragiale, autoarea reușește ”să dea nimicului consistență”.
Pentru volumul ”La Roumanie vue par les français d’autrefois”, coordonator Paula Romanescu, a fost premiat la Salonul de Carte desfășurat în această primăvară, la Paris. Cartea răspunde la mai multe întrebări legate de România. Sunt texte care vorbesc despre istoria României, despre cultura, ştiinţa şi economia ei, despre pitorescul locurilor şi al locuitorilor. Jules Michelet, Edgar Quinet, Paul Morand, Napoleon al III-lea, generalul Berthelot, Pierre Loti, A. Ubicini sau Robert de Flers sunt numai câteva dintre numele celor care, inclusiv prin mărturiile lor, au sprijinit România în efortul său de a se defini şi de a se face recunoscută ca atare, afirmațiile acestora putând fi regăsite în antologie.
Paula Romanescu – ”fiecare carte este un mesaj al timpului nostru, către timpul de mâine…”
Volumul cuvintelor răstălmăcite, epigrame desigur, „Când mintea minte”, are replici, dialoguri insolite, decantate în creuzetul realității într-un sistem de opoziții, antonimii perfect actual.
Liliana Popa
1 iunie 2024
Contradictia aparenta dintre ceea ce spune si ceea ce vrea sa spuna in versurile sale Paula Romanescu ne duce evident cu gandul la titlul celui de-al doilea volum al sau.
Ne-a trezit curiozitatea si ne-am decis, considerandu-i ironia un refugiu, sa incercam sa descoperim complexitatea si profunzimea gandirii care se intrezaresc in versurile pe care le-ati citat in articol, citind tot volumul. Ce vom gasi promitem sa va spunem si voua.