În aceste vremuri marcate de un pragmatism de-a dreptul feroce, marcate de nemulțumiri de tot felul, de neajunsuri, de răutate, uneori gratuită, ne punem pe drept cuvânt întrebarea: mai are arta vreun rost? Sau, mai are loc în viața omului?

Sorina Hăloiu, artist neconsacrat, vine cu o certitudine: la orice vârstă, în orice vremuri, frumosul poate răsări de oriunde, oricând, sub orice formă, se poate manifesta, adică poate prinde viață prin oricine. Și nici măcar n-are nevoie de talent extraordinar să se poată materializa.

Sorina Hăloiu nu are talent deosebit la desen. Picturile ei nu se bazează pe o schiță de orientare desenată înainte. Sorina este un artist nu al creionului, nu al pensulei, ci al culorilor. Sorina nu are treabă cu tehnicile picturii, pentru că nu se vrea a fi pictor, nu-și spune pictor și nici nu pretinde a fi considerată pictor.

Picturile Sorinei, ca și poeziile ei, oferă o adiere ușoară de prospețime, o delicată undă de puritate prin simplitate și cumințenie, poate uneori cu o tentă de sacralitate de-abia întrezărită, neîndrăzneață, dar existentă.

Sorina Hăloiu nu pictează chipuri. Lasă oamenii, cu fețele lor în seama fotografilor. În tablourile Sorinei nu poate fi remarcat vreun ”cineva”, ci întotdeauna, ”ceva”, ca parte dintr-o poveste nescrisă, dar care, cu puțină imaginație, poate fi scrisă oricând. Tablourile Sorinei oferă ceva frumos, indiferent de tematica redată.

Când începe să picteze, Sorina se avântă într-un necunoscut plin de culori și nuanțe, într-un tărâm fără forme, tărâm al visărilor care are nevoie doar de o suflare delicată de frumusețe, acea adiere de care spuneam mai înainte, pentru a se așeza într-o combinație menită a reda frumusețea, într-o variantă specifică Sorinei, ce pare mai degrabă un magician care cu o baghetă fermecată face culorile să se combine, să se așeze așa cum este bine pentru ca întreg ansamblul, cuprins de o dimensiune limitată, să apară ca fiind o ”felie” de lume minunată, mustind a culoare, eleganță prin simplitate și originalitate prin lipsa de talent în sensul clasic al cuvântului.

Expoziția de față nu este o dovadă de laudă de sine, nici o prefață la un act comercial, deși orice doritor poate cumpăra un tablou la un preț rezonabil, ci este o împărtășire a frumosului, o invitație la frumos. Frumosul este un oaspete binevenit oricând în viața fiecăruia. De data asta frumosul este gazdă și vă are pe d-voastră oaspeți, pentru ca în cele câteva minute petrecute printre tablourile Sorinei, să vă încarce cu lumină, culoare și visare, parcă tot mai rare în vremurile astea.

Nu ne rămâne decât să vă dorim vizonare plăcută și să vă mulțumim pentru efortul de a ajunge în acest loc ce acum abundă de frumusețe care oricum era încărcat de istorie și sacralitate.

Nicu Hăloiu