Vă recomand. Cititul nu dăunează sănătății.
Am luat o carte cu poezii din bibliotecă, o carte firav și fină, cu coperți negre și chipul unui bărbos albastru, o carte ce este un pașaport spre vise.
Speram să aibă ceva black poetry, doar era scrisă de Adrian BEZNĂ.
Am crezut că voi afla de la însăși Dumnezeu, ”Despre cum stelele sunt puse cu mâna”
De ce credeam asta?
Pentru că el are un dialog cu cel de sus ca și ”creator”, acolo acasă, când noaptea târziu privea cerul spuzit de stele.
”Lasă-mă Doamne”
”Lasă-mă Doamne
O noapte măcar
În scrânciobul Lunii,
Să fluier și eu Calea Lactee
Și pe prietenul Big Bang
Cu toți ai lui
De la fereastra lumii.
Și pe tine, femeie,
Ca să ști că mă doare
Când
Voi sării peste tine
Din scrânciobul Lunii n
Soare”
Am stat la cafea cu Adrian Beznă, am depănat amintiri, am tăcut împreună, am fredona, am glumit, am trăit ”momente” cu poezii din sufletul lui și ne-am agățat plutind de fumul înălțat din țigările noastre, până acolo unde am uitat de noi. Am uitat rapid de mine pătrunzând și pătrunzându-mă filă cu filă, poveste cu poveste, strigăt cu strigăt, iubire și revoltă, umbră și suflet, beznă și lumină și unduirea muzicală a versurilor.
Cine este Adrian Beznă?
Adrian Bezna este un om cald, calm și atunci când ”deapănă” de muzică și poezia lui, nu-și ascunde starea lui emoțională.
Fiind din Baia Mare este mândru de originile sale maramureșene precizând că poezia lui este EL.
În rest el este sinceritate, revoltă, iubire și dragoste, descoperindu-și sufletul ce călătorește dintr-o parte în alta, până acolo unde nici el nu știe unde.
Adrian Beznă este vulnerabil în sinceritatea sa, este asumare pentru a ajunge, strecurându-se cu ajutorul cuvintelor scrise și rostite, spre omul care îl poate înțelege sau nu.
Și de aceea a adus pe lume cartea și universul său construit cu sensibilitate din care nu vrei să mai ieși, dorindu-ți să-ți devină frate.
O bijuterie scrisă, poate pentru sinele său mistic și furată de EL, împărțind-o cu noi în cel mai elegantă și rafinată ”impunere” a frumuseții și nostalgiei.
”Umbra mea”
”Umbra mea
e încă un copil
care știe pe de rost
soarele,
și luna,
și vântul,
umbra mea
cea înaltă și vie,
pe care o miroase pământul!
Să nu mă vindeți fără umbră,
Asta e vină.
Eu sunt un om
Care are de mână o umbră
Pentru că stau în lumină.”
Citește și vei percepe realitatea de dincolo de realitate.
Am citit pentru voi și recomand această carte ”mică” cu vise mari povestite vouă.
Manea Mihai-croco, un cititor.
Ne-am uitat atenti la poza de pe coperta cartii pe care ne-o propuneti azi si autorul nu pare deloc “black”. Mai mult ne spuneti ca este si maramuresean.
Poezia lui Adrian Bezna pare ca vrea sa cuprinda tot Universul, sa exploreze tot spatiul aparent infinit si sa gaseasca acolo speranta.
In Marea Ordine Universala, unde poezia isi are loc binenteles, poetul ramane enigmatic, pierdut parca in infinitul cosmic si coplesit parca de cautarea Adevarului.
Promitem sa gasim, sa citim cartea lui Adrian Bezna si sa va spunem apoi ce am inteles noi din poezia lui.
Negru pe alb.