De acum știm că la spectacolele lui Mike Săvuică vom fi surprinși.
La fel a fost și la spectacolul Grand Hotel Danemarca (Hamlet) din seara de 26 februarie 2024 de la Teatrul Infinit.
Am răspuns cu plăcere invitației lui Mike și am avut parte de un spectacol dosebit, așa cum ne așteptam.
”Hamlet” văzut cu alți ochi, în altă exprimare decât umanismul renascentist care l-a născut.
Spectatorii intră direct în piesă, actorii sunt așezați pe scenă parcă mai înainte de toți vecii, murmură sau strigă, stau nemișcați sau se mișcă, în lumină sau umbră. Nu ai cortină, intrări în scenă, te așezi de parcă ai venit prin culoarele castelului sau dinspre cimitir și faci parte din poveste.
Complotul, mizeria, ura, psihoza, răzbunarea, tragedia, toate sunt dezvelite de veșmintele epocii în care se desfășoară acțiunea. Actorii sunt dezbrăcați în blugi, eventual bustiere și voaluri insinuate pe lăngă trup. Personajele iau contur suplimentar prin expresivitatea mișcării trupurilor și prin măiestria jocului luminilor și umbrelor.
Am asistat la o coregrafie energică, cu risipă de mișcări lascive, cu provocări de homosexualitate și lesbianism.
Coloana sonoră a fost prezență vie, muzicanții au performat direct pe scenă, în umbrele din spate, nu au venit pe calea cd-ului la masa de montaj.
Remarcăm în mod deosebit bagheta regizorului și calitatea jocului actorilor, extraordinar de expresivi. Întreaga echipă de pe scenă a reușit să ne impresioneze prin calitatea actului artistic, dozarea gesturilor, privirilor, vocilor și trăirea rolului cu toată ființa.
Stela Feldrihan
0 Comentarii