Te-ai aștepta ca trupa Steel Blues să fie o trupă de pluton. Dar nu este de loc așa.

Spre deosebire de ultima noastră întâlnire, am constatat o creștere artistică evidentă. Este și normal atunci când te prezinți constant cu aceiași componență. Și repeți des. Și înoiești constant repertoriul.

Blues!

În repertoriu au apărut multe piese noi, coverurile au pierdut lupta cu compozițiiile proprii, chitaristul Zoltan Turi produce constant. Iar degetele-i ard pe grif, viteza a crescut iar muzicuța își face mai des apariția.

Introducerea de piese mai dinamice face ca superba voce a Deliei Andronache să se exprime mult mai creativ. Super voce!

Asezați și constanți, Gabriel Hărăguș și Mircea Goian susțin cu forță ritmul din ce în ce mai alert al exprimării generale.

Cea mai mare creștere o are mezinul trupei, Luca Stan. A căpătat multă stăpânire de sine, a căpătat personalitate, solistica sa are consistență. Merg degetele!

Patina trupei este dată de prezentarea lui Mircea Goian. Fiecare piesă are un istoric și exprimă sentimente.

La final a venit și bis-ul cerut de public.

A meritat din plin să fiu prezent la concert, sunetul bun, jocul de lumini a devenit mult mai consistent, cafeaua super, iar Love Bar este un loc unde chiar merită să te duci.

Cătălin Statie