De Ziua mondială a Poeziei sălciile și-au pus rochii de bal, magnoliile au răspândit horbotă dantelată și parfum în orașul domnesc, stăpânit de amintiri și legende.. TÎRGOVISTEA ne-a întâmpinat cu oameni frumoși, cărturari, muzicologi cu care am petrecut ore minunate împreună.

Ne-a răsărit în cale o clădire din alt veac, un palat cu ghirlande baroce, bogat împodobit cu ancadramente rococo, baroce, un muzeu unic în lume prin patrimoniul muzical și poetic pe care îl posedă, un muzeu sub egida UNESCO.

La „Muzeul Casa Romanței”, un palat fermecător, Alina Mavrodin ne-a amintit „UT MUSICA POESIS”” , căci melos are orice poezie.

De ziua poeziei sau a muzicii armele ar trebui să tacă…

Scriitorii au făcut ca silabele să înflorească. Paula Românescu ne-a vrăjit și desvărjit recitând, Ecaterina Petrescu Botoncea a venit cu două noi cărți, epistolar confesive de data aceasta, „Scrisorile toamnei”, poetul târgoviștean Iulian Nohai mi-a dăruit volumul său „SELF – fiori din mașina timpului”, poeme pentru copii, cu personaje desprinse din basmele lumii..

S-a discutat despre Petru Cercel, boemul domnitor preumblat prin lume, cel cu cercel franțuzesc în ureche, primit de papa Sixtus în secolul al XVI lea, Petru Cercel, fiul lui Pătraşcu cel Bun (1554-1557) în Ţara Românească
Marian Ilie, poet mărturisitor acum, un „Don Quijote de Gulianca”și-a lansat volumul „Mărturisiri și fulgurații la foc de tabără”. Marian Ilie, modern, prgamatic, cum se autodefinește, se „luptă” cu fostele mori de vânt, devenite în viziunea sa focuri de tabără. Volumul său „Mărturisiri și fulgurații la foc de tabără” binevenit în societatea de azi, ne aduce în prim plan poetul ce coboară din amintirea Paradisului în arenă, revoltat de ceea ce se întâmplă azi. POETUL, coborât din ars poetica nu înțelege discursurile contemporanilor în și despre limba română. Lumea îi pare divizată, „trăim în taber, până și scriitorii”, are dreptate, în lumea scripturalăse tot ivesc coterii…

Volumul memorialistic e parcă scris să dovedească utilitatea sau inutilitatea alegerii sale de A SCRIE. Și pornind de la Dosoftei și Psaltirea prorocului David, de la Miorița, ajungând la cei doi baroci Cantemir și Budai Deleanu își lansează la „Centrul Cultura Dimitrie Cantemir” din Taksim volumele sale.Despre autor au vorbit criticii literari: Emil Lungeanu, Aureliu Goci, Nae Georgescu.

Volumele sale bilingve publicate/lansate în orașeleTurciei, alese de autor, au adus și la tipărirea unor antologii ale poeților contemporani, români și turci.
Un poem care mi se pare emblematic:
„E setea cremenii din trup
Adulmecată de amnar
Ce mă izbeste şi tresar
De mă risip şi mă regrup
Pe limba verde-a bobului
De pe întinsele tarlale
Ale credinţei dumitale
Sub muntele pe care-l sui

Rostind cuvinte ca tămada
Îmi curm durerile cu ea
Din ce tot beau tot aş mai bea
Să uit tot ce va să se vadă

Mi-e-un dor placat cu praf stelar
Întru cuvânt să mă-nfirip
Că-s risipit şi nu e chip
Să înfrunzesc într-un stejar

Mi-e dor cum înfloresc salcâmi
Să mă cocoț pe curcubeu
Să-i țin ison Lui Dumnezeu
La noua-i Facere de lumi.”

Marian Ilie s-a născut la 12 ianuarie 1950 în Gulianca, județul Brăila. Absolvent al Universității București – limba turcă în 1973. Cu un an înainte a avut loc debutul literar, în revista „Amfiteatru”.
Volume publicate: Dreaptă dragostea mea Mellactonia (2007), A doua Scrisoarea III (2010), Cântece din Prepeleac – Cronică pictată-n rime (2011), Lampa mea cu gânduri mov (2012), Chemările Necuprinsului (traducere din poetul turc Fazil Hüsnü Dağlarca, 2013), Cuvintele, oh, cuvintele (2015), Tristeți pontice – Dalgalarin Hüznü (2017).

Liliana Popa

cronicar