Când și când îmi amintește să scriu, o foame de scris, o sete de cuvinte ce se cer afară din mine. Și scriu, pentru că nu vreau să țin în mine prizoniere cuvintele care mi-au fost tovarăși o viață. Treaba lor. Măcar în mine erau libere, se puteau aduna, puteau forma orice asociere ar fi dorit, dar așa, libere de mine fiind, vor fi prizonierele unui plan, iar spațialitatea le va fi doar imaginară. Singura lor șansă este ca cineva, oricine, să le citească și astfel să se mute din nou într-un spațiu, dat de mintea și inima cititorului. Căci a citit înseamnă libertate. O libertate fantastică, într-o călătorie fantastică, pentru că eu nu scriu să închid dogmatic mintea cititorului, că să eliberez cuvintele cărora le-am acordat o șansă de libertate, așternându-le frumos într-o carte, spre a forma acolo o echipă redutabilă, cu ajutorul căreia cititorul să devină la rândul său liber. Pentru că, cu cât citește mai mult, cu atât omul este mai liber. Cuvintele scrise, cărțile, au această forță care este nemaiîntâlnită, forța de a elibera mintea omului din cușca prejudecăților, a inoculărilor otrăvitoare și manipulator deformatoare, din partea unor vremuri aiurea, fără noima normalității.

Așa apărut cartea aceasta. Un act deliberat de eliberare a cuvintelor eliberatoare. Căci este verificat:cine o citește se simte în mod indubitabil mai liber. De ce  o piatră de râu și de ce Petre?

Pentru că pietrele dispuse să-și lase mediul lor natural sunt pe cursul râurilor. Și sunt accesibile. Și pentru că orice piatră, oricât de modestă, șlefuită riguros și insistent, poate deveni o agată. Iar eu am ales o piatră să-mi fie partener de dialog, să nu creadă cititorul că sunt nebun și vorbesc singur. Cultura japoneză a lăsat, prin înțelepții ei, un mesaj: Cine poate bea ceai dintr-o ceașcă goală și poate auzi ce spun pietrele, este înțelept. Cartea mea se vrea un formator. Iar Petre vine de la piatră, în limba latină, pentru mine un simbol al statornicii și neclintirii. Petre nu este altcineva decât unul dintre eu-rile subconștientului meu, un fel de alter ego cu care simt uneori nevoia de a vorbi.

…

Cuvânt înainte:

De mic am fost atras de pietre. De cele care aveau fie forme, fie culori deosebite. Dar cel mai mult mă atrăgeau pietrele ruinelor vechi, la atingerea cărora simțeam parcă anumite vibrații și trăiam niște emoții cu adevărat deosebite.

Volumul de față nu are capitole și deci cuprins. El poate fi abordat de oriunde, nu este o poveste în genul clasic, se dorește a fi mai degrabă un dialog cu sinele meu personalizat de piatra de râu pe care am numit-o Petre, din motive lesne de înțeles. Cer scuze cititorului pentru inadvertențele, erorile și scăpările probabile. Nu sunt scriitor, iar acest volum se vrea a fi un fel de jurnal nedatat, un fel de summum de concluzii care deși nu au pretenția a fi adevărate sau corecte, cel puțin sunt logice și firești. Am conceput această carte mai degrabă ca o provocare în căutarea adevărului decât ca o devoalare a acestuia. Totuși, în acest plan material adevărul este mai degrabă un deziderat, de cele mai multe ori imposibil de împlinit. Iar pentru un confort garantat, închei ”cuvântul înainte” cu expresiile  fundamentale ale lui Iisus Hristos, cel una cu Tatăl său:

” Eu sunt Calea, Adevărul și Viața…”

”Căutați voi cele ale tatălui vostru din ceruri și toate celelalte vi se vor da pe deasupra”

și nu în ultimul rând,

” Fiți voi dară desăvârșiți, precum tatăl vostru din ceruri desăvârșit este”. Odată înțelese semnificațiile și profunzimea  acestor cuvinte, orice căutare devine superfluă. Pentru că trăiți deja în și prin Adevăr.

Mulțumesc pe această cale în primul rând Sorinei, soția și tovarășul meu de drum, prima persoană care mi-a citit și mi-a îndrumat fiecare segment ce compune volumul de față, m-a îndemnat să scriu mai explicit, cea care mi-a dovedit prin creațiile sale că pietrele de râu, cu toată modestia lor, sunt parte din  incredibila frumusețe a Geei, personificarea perfectă a Terrei, pământul pe care locuim și pe care suntem chemați a-l conștientiza în fiecare element al său.

Deocamdată sunt două volume, dar în mod sigur vor mai apărea, Petre ăsta al meu având încă multe de spus.

Lectură plăcută!

                            Autorul

Nota redacției: Prietenul nostru Nicu Hăloiu are darul scrisului. După mai multe volume de poezie scrise și publicate împreună cu soția lui,Sorina, a trecut la proză. Ca să știți!