Salutare dragi călători ai Diligenţei de Bizanţ!

Mulţumesc Florine pentru ocazia de a participa la Starea Naţiunii Folk, felicitări donnului Ivanvițchi pentru idee! Păstrând proporţiile, eu sunt un fel Sf. Pavel pentru că până la un moment dat, am fost un fel de prigonitor al folkului. Mai târziu mi-am dat seama că majoritatea părerilor mele erau exagerate. Scuza era că prinsesem doar ultimii ani ai Cenaclului Flacăra, ani care nu au fost dintre cei mai buni, apoi, în afară de vârsta fragedă, eram și un împătimit ascultător de rock, progresiv în special. Prigoana, între ghilimele bineînţeles,  a durat cam din 1979 până când într-o noapte la o petrecere prin 1984, 85 Stelică Pictorul, ştiindu-mi aversiunea faţă de muzica românească, nu numai față de folk, m-a rugat să ascult măcar prima piesă de pe Veac XX al lui Vali Sterian.

Era trecut de ora două. Nu mai ştiu dacă după primul cântec am zis în gând omul ăsta chiar vorbeşte pe limba mea. Până la sfârşitul albumului m-am mai auzit spunând asta. Mi-ar fi plăcut să zic omul ăsta vorbeşte pe inima mea dar pe atunci relaţia mea cu frumuseţea graiului românesc era foarte fragilă. Am ascultat tot albumul, peste o lună îl ştiam pe de rost. Am descoperit apoi cântece mai vechi care mi-au plăcut și azi chiar le cânt des în concertele CRI GRI Light.

Singurul premiu pe care l-am luat în cariera mea a fost Premiul Vali Sterian la Festivalul Om Bun în 2004. Nici nu îmi mai trebuie altul, pe onoarea mea de prigonitor. Am avut fericita ocazie să îi mulţumesc  lui Vali în 1992 când cu trupa Foileton, la Timişoara am cântat în deschiderea  Vali Sterian şi Compania de sunet. Eu i-am prezentat, ocazie cu care am spus câteva vorbe frumoase despre Vali. După ce am terminat el s-a apropiat de urechea mea si mi-a zis zâmbind: să nu mai spui la nimeni, da?

Și acum spre prezent. De aproape 15 ani sunt antrenor de voce în Bucureşti. Am putut vorbi cu mulţi elevi nu numai ai mei. Majoritatea nu cunoaşte nici măcar numele folkiştilor noştri cei mai mari şi e vorba de oraşul Bucureşti. Nu vă gândiţi că părinţii lor sunt mult mai informaţi.  Am scris mai multe materiale pe această temă, m-am adresat conducerii radioului naţional, am fost în audienţă la Ministerul Educaţiei în 2020 cu o propunere simplă şi foarte uşor de implementat.  Am vorbit chiar şi cu doi parlamentari.

Muzica folk are în mod evident valențe culturale. De ce nu folosim acest uriaş potenţial nu pot înţelege. Nici nu ar trebui bani mulți. La TVR Cultural nu există o emisiune săptămânală dedicată genului, la Radio Cultural la fel. De neînţeles este slaba prezenţă a folkului pe acest post naţional cultural de radio, post unde, muzica românească în totalitate  nu trece de 20% ca procent de difuzare. Emisiunile, festivalurile de gen, concertele prin licee  sunt bune, dar ele seamănă cu cei care cred că sunt creştini doar dacă se duc duminica la biserică. Folkul ar trebui să fie prezent mult mai des măcar la radiourile naţionale. Mai dau un exemplu pe care nu l-am povestit nicăieri.

I-am oferit spre ascultare unei eleve de 11,12 ani piesa lui Dan Andrei Aldea, Zece arici înnamorați. S-a terminat piesa și ea nu zicea nimic. Cu coada ochiului văzusem că a fost foarte atentă. O întreb dacă i-a plăcut. Răspunsul a fost: Ştefan, mai ceva ca la desene animate.

În ultimii 10-15 ani destul de des am auzit oameni maturi spunând, eu nu mai ascult radio. Bineînțeles că din cauza calităţii muzicii. I-am întrebat dacă au trimis un sms, un mail acolo să semnaleze derapajul. Nici vorbă s-o fi făcut, răspunsul a fost că nu te bagă nimeni în seamă.

Ei, bine, atunci ne cam merităm soarta, e valabil și în cazul artiștilor folk cărora  le-aș recomanda mai multă atitudine și mai ales atenție la solidaritatea de breaslă. Chiar dacă un cântec nu este pe gustul vostru, voi ar trebui să ştiţi a aprecia valoarea artistică şi chiar să-l oferiţi spre ascultare apropiaţilor. Nu e puţin lucru, credeţi-mă!

Cele bune să ne-adune, călătorie plăcută în continuare!

Pot adăuga aici în scris că demersurile mele privind cele de mai sus ţin de normalitate, nu de Vocea Patriotului Naţional.

Stefan Mardale