Un gen de muzică rock experimentală, care combină elemente de art rock, jazz și alternative cu influențe electronice, toate acestea creând o plajă bogată de sunete.
Un termen despre care majoritatea fanilor rock și ai metalului au auzit sau au citit într-o revistă. În zilele noastre, Post-Rock, Post-Metal, Post-Hard-Core au devenit sub-genuri comune care etichetează tot ceea ce nu se încadrează cu adevărat în schemă, pentru că cei mai mulți dintre noi iubim ordinea și schemele clar definite, în care se pot sorta trupele de muzică nou descoperite pentru a le regăsi. Majoritatea iubitorilor de muzică nu sunt muzicologi; nu au cunoștințe profunde despre semantica muzicală. Ei pot fi ei înșiși muzicieni, muzica lor poate face parte din acest gen, cunoștințele lor de teorie și tehnică pot explica de ce și când utilizarea anumitor efecte transformă un cântec rock într-un cântec post-rock. Dar ce oare face o melodie Post-Rock să fie o melodie Post-Rock? Și cum este compus Post-Rock la nivel muzical?
Există mai multe răspunsuri la această întrebare și poate, cel mai probabil, cineva poate spune că nu există un răspuns real la această întrebare. Cu toate acestea, vom încerca să umplem acest concept vag cu conținut.
Post Rock – Originea și Etimologia conceptului:
Dacă cineva încearcă să urmeze pașii înapoi ai termenului de post-rock, inevitabil dăm peste jurnalistul și criticul muzical englez Simon Reynolds, care a folosit termenul de post-rock, pentru a caracteriza albumul „Hex” al trupei britanice „Bark Psychosis”, în Mojo Magazine, 1994. El a folosit conceptul de Post-Rock, pentru a descrie un stil de muzică care folosește instrumente tipice Rock în scopuri non-rock. Chitarele sunt folosite în principal pentru a transmite tonuri și texturi în loc de riff-uri și acorduri de putere. De fapt, termenul fusese folosit mult mai devreme, deși avea un sens și o folosință diferite. Cu toate acestea, definiția lui Reynold a Post-Rocks pare a fi o piatră de temelie istorică solidă, pe care se poate construi dezvoltarea ulterioară a genului. Muzicienii folosesc chitarele, basurile și tobele ca instrumente tipice ale muzicii rock, dar creează lucrări muzicale care diferă de structurile comune; structură, cum ar fi construcții vers-refren-vers-structuri tehnice, cum ar fi utilizarea acordurilor de putere, așa cum s-a menționat mai sus, structuri vocale, cum ar fi utilizarea muzicii, exclusiv pentru a susține transportul conținuturilor vocale.
Popa Iancu Daniel este Thrash History Cult la https://thrashmetal.ro/
Foto: Rus Dan
0 Comentarii