Am auzit-o prima dată pe Viorica Mihalache la Ingineri. Mi-a plăcut nu doar vocea dânsei cât și starea pe care o emana în timpul cântecelor. O vedeam cum pleacă departe pe undele muzicii și am simțit nevoia să o cunosc mai bine.

Vă prezint o parte din discuția avută cu dânsa.

Viorica Mihalache e îndrăgostită de muzică din fragedă pruncie și a avut susținerea părintească să-și urmeze “darul Divin”.

Este profesoară de muzică la o școală din zona rurală așa că am dezbătut un pic câteva subiecte despre cultură, copii și societate.

Veți afla cum crede dânsa că a apărut muzica în preistorie, cât de importantă o vede în dezvoltarea armonioasă a omului în societate și câtă încredere are în buna creștere a copiilor. Și o discuție despre lipsa muzicii și a desenului din pregătirea școlară. ”Se trezesc copiii adulți și își dau seama că viața e altfel”. Puterea de concentrare a copiilor a scăzut continuu.

A stat despărțită de muzică 20 de ani, cânta pentru sufletul ei, muzica s-a transformat în boală și a simțit că trebuie să facă asta și pe scenă.

Se simte o înviorare în muzica folk și o parte se datorează celor de pe munte, celor ce-și iau chitara în spate și cântă pe unde urcă.

A predat ștafeta fiului ei care este unul dintre cei mai apreciați compozitori de muzică de teatru.

A fost o discuție frumoasă, calmă, caldă și revelatoare din multe puncte de vedere. Clipul de la finalul articolului vă aparține.

Vizionare plăcută!

Cristina Dinu