Sorina și Nicu Hăloiu sunt prietenii noștri. Sunt tot timpul împreună.

Sunt doi prieteni care scriu poezie, care au publicat mai multe volume.

Sorina s-a lansat și în pictură. Și este foarte talentată. Și astfel a apărut prima expoziție a ei. Cu sprijinul Primăriei. La Clubul Seniorilor.

Expoziția va rămâne deschisă până în preajma Sărbătorilor de iarnă. Oricine dorește poate veni să vadă picturile Sorinei și va fi primit cu mult drag.

Nicu Hăloiu a fost jurnalist. Unul greu! Și ar fi fost păcat să nu-l lăsăm să scrie despre expoziția doamnei lui.

Cătălin Statie

 

Pictura Sorinei, mai mult dacât o reflectare a vreunui talent mare sau mic (cuantificarea talentului  depinde mult de gusturi)  este o reflectare a luminii din sufletul ei. Pentru că Sorina este un om plin de lumină. Și spun asta în primul rând pentru că am pretenția de a o cunoaște bine pe Sorina, persoana care mi-a lăsat în inimă amprenta luminii ei interioare în urmă cu foarte mulți ani, aproape o jumătate de veac. Iar acum, ca soție, o redescopăr și constat că nu s-a schimbat prea mult, sub anii care o acoperă găsind aceeași fetiță frumoasă și blândă, extrem de blândă, de care m-am îndrăgostit copil fiind.

Pictura Sorinei este frumoasă și aș spune eu ca nespecialist, metaforică. Sorina, fie că o face conștient, fie că nu, reușește să facă artă. Sorina nu este un pictor fotograf. Și nici nu cred că și-ar dori asta. Sorina respectă misterul frumuseții prin artă, pentru că nu-i așa, arta, precum o femeie frumoasă și inteligentă, nu dezvăluie, ci lasă să se înțeleagă, sugerează. Plecând de la acest adevăr, se poate spune că picturile Sorinei, în unicitatea lor, sunt ca niște apropouri ce invită privitorul să le descopere farmecul nu în finețea și rigurozitatea liniilor, nu în perfecțiunea proporțiilor, ci exact în ansamblul ce trebuie privit ca un tot unitar ce are ceva de spus. Picturile Sorinei nu impresionează prin ceva anume, ci prin ele însele, în întregul lor. Culorile, formele, departe de rigoarea vreunui curent, departe de canoanele vreunei școli, pur și simplu ”își fac de cap”, zburdând ca să spun așa, liber pe spațiul imaculat al pânzei.

Eu stau cu toate aceste picturi în casă, sunt peste tot în jurul meu, și le percep ca pe un zid din lumină, protector, care mă încântă de fiecare dată când îmi focalizez privirea asupra uneia dintre picturi, oricare ar fi aceea. Picturile Sorinei înseamnă armonie și culoare, și chiar dacă expresia asta a ajuns deja un clișeu, alta mai edificatoare n-am găsit. Pe măsură ce te obișnuiești cu ele, fiecare dintre picturi devine parcă mai frumoasă, mai bogată în semnificații. Iar dacă aș fi nevoit să încadrez lucrările Sorinei neapărat în vreunul dintre curentele consacrate, logica mea ar spune doar atât: ”Simbolism”. Pentru că fiecare pictură a Sorinei se dovedește o sugestie a unei povești care, deși nescrisă încă, e undeva pe acolo, printr-un nor violaceu, printr-o barcă cu pânze, prin ramurile unui copac, petalele unei flori, sau, de ce nu, amestecată printre culorile ce dau armonie și farmec acestor lucrări. Vă invit să ne bucurăm împreună de lumina fiecărei picturi în parte. Vă garantez că vă veți simți mai încărcați de frumos și veți avea o stare de liniște interioară deosebită. Vă mulțumim, vizionare plăcută!

Nicu Hăloiu