Vineri seara, pe 13 !!!!!! octombrie  la Porto Arte, concertul lui Micea Baniciu, Vlady Cnejevici și Teo Boar a fost cu casa închisă de câteva zile.

Terasa plină cu spectatorii (în ciuda biletului de intrare nu la îndemâna oricui) care au venit din timp în probabil ultima seara a verii.

Începe concertul și dupa câteva melodii… în aer parcă plutea ceva…mă și gândeam că Baniciu sau e într-o super dispoziție sau o să facă ceva special .

Totul decurge lin, armonios până la pauză când, se anunță o supriză pentru niște prieteni….suspans….începe partea a doua și deodată ….îl văd pe Nicu Covaci îndreptându-se spre scenă, lumea  uluită  s-a ridicat în picioare aplaudând, încurajând, strigând……apoi a luat chitara lui Baniciu și  dupa câteva cuvinte emoționante scuzându-se inclusiv și pentru vocea răgușită, a început “În umbra marelui Urs” – cuvintele compoziției lui fiind emblematice pentru destinul generației noastre – !!!

Toti cu telefoanele afară filmau, toți în picioare cât mai în față lângă scenă, toata lumea cântând, mișcându-se… electrizant, emoționant, înălțator……

Piesa se termină, se simțea o bucurie generală, revine Baniciu cu Cnejevici și Boar,,,, reîncep melodiile lui, publicul fremata ….s-a cântat, unii dansau…

Deodata revine Nicu Covaci pe scenă, din nou buluc în față, telefoane scoase, de data asta a fost o melodie nouă. Aș vrea s-o reascult acum în liniște, mai am fragmente de versuri în cap, dar nu pot pune totul cap la cap…

Într-un final s-a reintrat în nota obișnuită a concertelor lui Baniciu și dupa circa două și ore jumătate, confuz încă dupa emoțiile trăite…..am plecat spre casă…ce seară !!!!

Ce bine că am fost la o epică reîntâlnire …..

Costin DD

P.S. În acest an Timișoara este Capitală Culturală Europeană. Nu a fost invitată Phoenix.