Articolul a fost preluat de pe THRASH METAL LYRICS READ

”The Sick, the Diying…and the Dead!”. Continuă Distopia? Dave Mustain revine în forță

Am căutat mereu un început pentru un articol despre Megadeth. Eu fiind un fan înfocat al acestei trupe și al lui Dave Mustain în special.

Mă aflam într-un grup de prieteni la un festival de metal în București împreună cu Stela Feldrihan am deschis discuția despre thrash metal în general și despre Megadeth în particular. Andreea Dalimon, una dintre prietenele din grup s-a întors spre mine și a spus: ”Megadeth nu a fost evaluat la adevărata lui valoare…”

Eu și Stela ne-am uitat unul la altul…despre asta discutasem cu ceva timp în urmă. Să fac un material despre această trupă. Îl rugasem pe Popa Iancu Daniel să-mi deschidă calea căutând și traducând materiale despre Dave și ultimul lui album.

”Un nou album Megadeth lovește diferit față de alții din trupele îndrăgite ale tinereții noastre”. Să fim sinceri aici, oricât de grozave au fost acele albume timpurii (și au fost cu adevărat grozave), perioada de la sfârșitul anilor 90 până în ultimele două decenii, a fost una grea pentru thrash metal. Acest subiect îl vom trata într-un alt articol din punct de vedere social.

”Dystopia” din 2016 este unul dintre singurii câștigători adevărați. Și acest subiect îl vom trata într-un alt articol deoarece sunt tipi care fac recenzii la albume Megadeth dar nu înțeleg esența thrash-ului și mai ales de ce Dave și-a intitulat albumul așa.

Șase ani mai târziu, în 2022 apare ”The Sick, the Diying…and the Dead!”.

Deci, ce are ”The Sick, the Diying…and the Dead!” de oferit? Deși cu siguranță nu se ridică la standardele Distopiei, există o parte distractivă care se găsește printre pașii greșiți și defecțiunile ego-ului.

Albumul e acel hibrid comercializat de tip trad/thrash, pe care Megadeth l-a făcut să funcționeze atât de bine în anii 90. Câteva piese distractive, ușor de apreciat, precum „Sacrifice” și „Soldier On” servesc pentru a le aminti ascultătorilor de vremurile bune. Cele mai bune lucruri vin pe ultimul loc cu „We’ll Be Back”, care este unul dintre rarele momente în care Dave și trupa au eliberat cu adevărat un imn zguduitor. Susținătorii de lungă durată vor aprecia modul în care albumul re-vizitează diverse epoci ale trupei, dar nu te grăbi să tragi concluzii; aceasta este o operațiune de salvare și alinare pentru credincioși.

Atât viitorul lui Megadeth, cât și longevitatea lui Dave Mustaine au fost puse sub semnul întrebării când liderul și-a dezvăluit diagnosticul de cancer la gât în 2019. Dar, după un tratament agresiv, Mustaine s-a declarat „100% fără cancer” un an mai târziu, reafirmând că MegaDave are mai multe vieți decât un oraș de pisici. Acum Megadeth și-a lansat cel de-al 16-lea lungmetraj, ”The Sick, The Dying… And The Dead!” (Dave iubește acel semn de exclamare, nu-i așa?). Întrebarea arzătoare este dacă ”Dystopia” a fost un unicat sau prevestitorul unei noi epoci de aur pentru Megadeth?

In thrash we trust!

Cătălin Statie