Am fost prezent pentru prima oară în pitorescul, civilizatul burg harghitean Miercurea Ciuc, în trei (28-30 iulie) din cele cinci zile (27-31 iulie 2023) subsumate sărbătorii muzicale CSÍKI JAZZ FESTIVAL (concertele din serile de 27 şi 31 iulie fiind extra-festival, cu intrare gratuită). Un eveniment sonor judicios gândit, organizat fără cusur, agreat ca atare de un public realmente meloman. Precizăm că izbânda incontestabilă a acestei a treisprezecea ediţii festivaliere se datorează cu deosebire eforturilor neprecupeţite şi competenţei dovedite de directoarea Szilágyi Nóra (ea însăşi vocalistă de gen), susţinută cu dăruire de o echipă (N.B.!) exclusiv feminină: Kraft Noémi – stage manager, Ferencz Evelin – coordonator voluntari, Bakcsi Kata – organizator transport artiști, Antal Rozalinda – asistent director, Némethy Zsuzsa – responsabil acomodare, Kiss Edit – responsabil media, PR. Fotograful profesionist Simion Buia a fost considerat membru onorific al amintitei echipe.
Principalele atu-uri ale recitalurilor oferite de artiştii invitaţi: calitatea interpretativ-creativă şi diversitatea stilistică. Sosiţi din şase ţări (România, Ungaria, Polonia, Norvegia, Brazilia, SUA), oaspeţii au adus cu sine specificul şi autenticitatea jazzului din zona / stilul pe care îl reprezintă.
Vineri 28 iulie a evoluat în primitoarea curte interioară a Castelului Mikó (vechi de 400 ani) Bohem Trio – un admirabil combo ungar derivat din notoriul grup Bohem Ragtime Jazz Band deschizând cea dintâi seară festivalieră propriuzisă – a reformulat cu strălucire hituri ale jazzului tradiţional de la începutul veacului trecut precum „Undecided” (Sid Robin, Charlie Shavers), „Deed I Do” (Fred Rose, Walter Hirsch), „St. Louis Rag” (Tom Turpin), „Exactly Like You” (Jimmy McHugh, Dorothy Fields). Ritmate abil de bateristul Falusi Alfréd, tălmăcirile sonore întruchipate cu alură de show de saxofonistul / clarinetistul Mátrai Zoltán şi cu dezinvoltă ingeniozitate de pianistul vocalist lider Ittzés Tamás, au captivat integral audienţa, teleportând imaginaţia spectatorilor în ambientul miracolului muzical petrecut acum un secol în New Orleans – jazzul!
Deşi interesant prin intenţia de cumulare a unor genuri şi specii sonore diverse – jazz,
minimalism, muzică imagistică, electronic music, metal progresiv precum în compoziţiile proprii „Thinium”, „Digital Relations”, „Screens” , „Orange Moons”, „Intensity”, grupul polonez Immortal Onion alcătuit din Michał Jan Ciesielski – saxofon tenor, Tomir Śpiołek – pian acustic și electric, Ziemowit Klimek – contrabas și bas electric şi Wojtek Warmijak – baterie, mi-a apărut totuşi excesiv de agresiv în dorinţa de a exhiba un stil contemporan, sută la sută original…
Un nume de certă rezonanţă al jazzului scandinav: Nils Petter Molvær din Norvegia, cu a lui „sabie de foc” – definit astfel sound-ul incisiv al trompetei sale – iniţial tributar (fără a fi o copie servilă) muzicii lui Miles Davis din anii 1970-1980, asimilând însă o notă de insolit sesizabilă în înregistrările albumului solo de debut „Khmer” (1997, înregistrări ce au evidenţiat opţiunea pentru fuziunea dintre jazz, rock, peisaje sonore electronice și ritmuri hip-hop). Însoţit la CSÍKI JAZZ de Jo Berger Myhre – ghitară bas, (acesta co-autor, împreună cu Nils Petter Molvær, al majorităţii secvenţelor oferite spectatorilor la festival), de Johan Lindstrøm – ghitară, Erland Dahlen – baterie, ilustrul trompetist lider (dar şi compozitor, producător) a vădit odată în plus ţinuta înaltă a afectelor, virtuozitatea, subtilitatea, – embleme ale măiestriei venind a pune în valoare inventivitatea nedrămuită a artistului în creaţii ca acelea numite „Ras Mohammed”, „Lamna Reef”, „Gilimanuk” etc.
Şi a venit data de 29 iulie, sâmbătă, ziua cea mai lungă, întrucât a oferit două concerte distincte, unul de matineu şi unul de seară. Astfel, la ora 18,00 în cafeneaua numită Kulissza – în fapt, aria din faţa Teatrului Maghiar – subsemnatul a prezentat un talk show ilustrat audio / video având ca obiect o incursiune în evoluţia jazzului românesc, prilej de a sublinia importanţa contribuţiilor marcate de muzicieni ai etniilor conlocuitoare, maghiari, secui, saşi, evrei, romi, aromâni, ruşi de peste Prut (Theodor Cosma, Jancy Körössy, James Kok, Alexandru Imre, Eugen Gondi, Harry Reininger, Sam Schmidt, Sile Dinicu, Leonard Grünbaum, Aura Urziceanu, Marian Petrescu, Adi Chepa, Nadia Trohin ş. a.).
În continuare a urcat pe treptele Teatrului Maghiar un trio sui generis, alăturându-i pe vocalista Anamaria Galea cu glasul ei bine timbrat (şi actriţă, realizatoare de emisiuni Radio, profesoară), pianistul improvizator Daniel Csikos şi un foarte talentat tânăr instrumentist ieşean, creativul trombonist (şi pianist, autor) Robert Cozma. Ei s-au angajat cu temeritate intenţionând reconsiderarea în viziune proprie a unor notorii teme standard ale repertoriului internaţional de jazz, printre care „Alone Together” (Arthur Schwarz), „Afro Blue” (Mongo Santamaria), „Caravan” (Juan Tizol), „Everything Happens To Me” (Matt Dennis), ca şi teme autohtone: „Iubirea noastră-i o vioară” (Richard Oschanitzky) şi creaţia Aneimaria Galea „Bourbon Street”.
Peste câteva ore, reinstalaţi în curtea cetăţii (castelului) Mikó, ni s-a oferit o neaşteptată surpriză, venind tocmai din îndepărtata Brazilie. Doi muzicieni de excepţie valorând cât patru, au adus cu sine lumina, culoarea aparte şi pulsaţia vitală a muzicii din São Paulo. Excelent ghitarist, dar şi compozitor, aranjor, Mario Bakuna a susţinut traiectul melodic al pieselor interpretate imitând cu glasul său… trompeta bas! Iar partenerul lui, baterist şi percuţionist de origine afro-descendentă – Edmundo Carneiro a insuflat cu o energie rar întâlnită şi cu accente de show agreabil, nestăvilite impulsuri de salsa şi bossa nova în reînveşmântarea improvizatorică a unor hituri braziliene – „Deixa” (Baden Powell, Vinicius de Moraes), „Samba da Minha Terra” şi „Mercador de Siri”, ambele semnate de Dorival Caymmi, „É Preciso Perdoar” (Alcyvando Luz, Carlos Coqueijo) şi altele asemenea.
Cel de al doilea recital al serii a revenit unui apreciat grup mixt, reunind muzicieni din Ungaria şi SUA. Purtând numele generic, Kéknyúl Hammond Band, octetul i-a inclus pe faimosul cântăreţ american Andrew Hefler, pe virtuozul Premecz Mátyás la orgă Hammond, pe Jász András – saxofon alto, Kovács Gergő – saxofon bariton, Puskás Csaba – trompetă, Csókás Zsolt – ghitară, Matus Péter – bas şi Badics Márk – baterie. Dominată de timbrul inconfundabil al orgăi Hammond, formaţia cultivă o fuziune a jazzului cu stilurile funk, soul, blues, intens accesibilă, relevabilă în teme precum „That Dance”, „Rolling the Bones”, „Rooftops”, „Wild Cat” – cu toate purtând triplul autograf componistic Premecz Mátyás, Andrew Hefler, Badics Márk.
În seara celei de a treia zile, în curtea castelului Mikó am trăit cu toţii satisfacţia de a o reîntâlni pe extraordinara vocalistă Luiza Zan în fruntea propriului sextet. Neobosită în a iscodi mereu noi formule şi modalităţi de exprimare, Luiza Zan a prezentat în premieră noul său grup şi cele şase compoziţii (inclusiv textele însoţitoare) înscrise pe recentul album discografic „In My Village”. Stabilită în ultimii ani într-un sat de lângă oraşul Sf. Gheorghe, Luiza împreună cu soţul ei Zoltan şi fiicele Eva Luna şi Jasmine au preferat aerul curat, liniştea şi puritatea ambientului rural, comuniunea cu natura constituind sursa de inspiraţie a admirabilelor creaţii intitulate „Stop and Stare”, „Athene Noctua”, „Her”, „Somewhat So What”, „She Reigns”, „In My Village – Suite”, piese beneficiind de aranjamentele de ţinută realizate de ai săi coechipieri Vlad Briciu (pian) şi Răzvan Florescu (vibrafon). În componenţa sextetului au figurat totodată talentaţii instrumentişti Dimitrie Cristian Milea – ghitară bas, Anthony Gutierrez (Venezuela) – baterie, Philip Goron – percuţie.
Cu mare priză la public, grupul vocal-instrumental maghiar Cotton Club Singers ce îi cuprinde pe corifeii Kozma Orsi, Szücs Gabriella, Fehér Gábor, Boldizsár László – de curând redeveniţi quartet, după ce un timp fiecare din cei patru cântăreţi ar fi dorit să se afirme în cariere de sine stătătoare. Cu armonii de o ireproşabilă acurateţe intonaţională, cu un apreciabil sincronism ritmic şi cu capacitatea trăirilor expresive într-o binevenită comunitate, Cotton Club Singers şi-a dobândit pe merit o poziţie valorică de top între grupurile vocale din Ungaria. Şi fiindcă formaţia a vizat iniţial ca model celebrul quartet american The Manhattan Transfer, am reaudiat în programul grupului maghiar celebra piesă a acestuia „Tuxedo Junction”, dar şi o preluare ABBA: „Chiquitita”.
Recitalul – epilog al manifestării a fost încredinţat tot unui colectiv interpretativ de certă audienţă la public, de fapt la un public mai larg decât acela propriuzis al jazzului. Cunoscut din anterioare apariţii, grupul Random Trip (alcătuit din Ági Szász – vocal, MC Kemon – rap, Jávor Delov – baterie, DJ Q-Cee – pick-up, beatbox, Norbert – keyboards, István Bata – ghitară bas, Gábor Heincz BIGA – vocal, ghitară) a evoluat de astă dată în parteneriat cu un personaj-vedetă, Dés László, prolific compozitor de melopei şi texte ale unor piese de genuri diverse, inclusiv muzică de film, admirat interpret / improvizator la saxofon sopran, laureat al Premiilor „Kossuth” şi „Liszt Ferenc”, ales în anul 2004 preşedinte al Asociaţiei Muzicienilor de Jazz din Ungaria.
În loc de bilanţ de atribute lăudabile de netăgăduit, să constatăm cu gratitudine că am avut parte de un eveniment festivalier de notă mare. Am estimat pozitiv faptul că prezentările formaţiilor au fost rostite trilingv, în graiurile maghiară, română şi engleză de charismaticii MC-s (adică Masters of Ceremonies) Prohászka Rád Boróka şi Günther Ottó; promovarea Festivalului a fost eficientă – dovadă numărul notabil de spectatori prezenţi. Unic adversar, ploaia, nu a impietat efectiv asupra concertelor componente. Ca la orice Festival muzical care se respectă, serile recitalurilor s-au prelungit până la orele mici ale dimineţilor prin ceea ce poartă numele întâlnirilor nepremeditate – jam sessions! Aşadar:
Bravo CSÍKI JAZZ FESTIVAL!
Bravo Szilágyi Nóra!
Florian Lungu
30 august 2023
Foto: Simion Buia, Kinga Kelemen
Legendă foto: 1. Szilágyi Nóra; 2. Ittzés Tamás (stânga) şi subsemnatul; 3. Luiza Zan
0 Comentarii