Venea pe lume în cea de a opta zi a frigurosului februarie de acum opt decenii, în Câlnic – tărâm bănăţean limitrof municipiului Reşiţa – un talent de excepţie în devenire, nepot al unui bunic ctitor de biserică, împătimit în perspectivă al artei sunetelor căreia avea să-i hărăzească mai bine de şase decenii de neodihnă: nativul în cauză, Sabin Păuţa (nume ortografiat şi „Pautza”) avea doar şaptesprezece ani când, ajuns la Conservatorul bucureştean (fost „Ciprian Porumbescu”, actuala Universitate Naţională de Muzică din Capitală), a trebuit să probeze cu diploma de bacalaureat cum că a absolvit studiile liceale (studii de matematică şi muzicale), întrucât nu părea să se apropie de anul majoratului, cu al său chip suav încă neatins de aparatul de ras…
Coleg de an cu viitori muzicieni notorii – Costin Miereanu, Smaranda Oţeanu Bunea, Olga Grigorescu, Corneliu Calistru, Veronica Leca Bojescu, Vasile V. Vasilache, Dan Ionescu Sergiu, Dandu Mihail Niţă, Cornelia Tăutu, Liliana Gherman, Nicolae Coman, Constantin Titel Georgescu, Alice Mavrodin, muzicianul nepereche Sabin Păuţa a absolvit cu brio Conservatorul din Bucureşti în anul 1965 – şi-a completat însă studiile absolvind în 1970 şi Academia Muzicală „Chigiana” din Siena, Italia, specialitatea compoziţie şi dirijat de orchestră. Drept onorante confirmări ale erudiţiei subzistă în zestrea sa biografică titlurile „Doctor in Music” acordat de „The London Institue for Applied Research” din Marea Britanie (1995) şi „Doctor în Compoziţie” atribuit de Academia Naţională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (2005).
O strălucită, plină de fervoare carieră profesională îl recomandă mai întâi drept cadru didactic la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi unde a funcţionat aproape două decenii (1966-1984), afirmându-se apoi peste ocean în calitate de profesor universitar la „New York University” (1984 -2010), „Atlan Institute” din New York (1986-2005), „Rutgers University” din New Jersey (1991-2005), „St. Rose University” (2009-2014), iar în ţară – la Universitatea „Emanuel” din Oradea (2005 -2013). În aceeaşi ordine de idei să consemnăm că Sabin Păuţa a predat şi o serie de master class la diferite universităţi din România, precum cele de la Timişoara, Piteşti, Târgovişte, Iaşi. În perioada petrecută în municipiul moldav, a întemeiat şi condus remarcabilul ansamblu coral numit Camerata „Animosi”, fiind totodată desemnat din 1975 succesorul dirijorului Ion Baciu la pupitrul Orchestrei Simfonice a Conservatorului. Cu cele două formaţii a apărut pe scenele a numeroase concerte şi în festivaluri ca „Vacanţele Muzicale” (Piatra Neamţ), „Bydgoszcs International Festival” (Polonia), „Internationales Jugendfestspieltreffen Bayreuth” (Germania). În chip justificabil, Camerata „Animosi” a fost asemuită unei sore mai mici a celebrului cor „Madrigal” – al cărui distins dirijor, Marin Constatin i-a fost lui Sabin Păuţa mai mult decât un remarcabil mentor.
Stabilit în 1984 în Statele Unite ale Americii, muzicianul român a obţinut prin concurs postul de Director Artistic şi Prim Dirijor al celui mai vechi colectiv simfonic din New Jersey, „Plainfield Symphony Orchestra” în fruntea căreia a activat cu prestanţă peste douăzecişicinci de ani! În semn de preţuire şi recunoaştere valorică, Primăria din Plainfield l-a numit Cetăţean de Onoare al oraşului şi Conductor Emeritus pe viaţă al acelei filarmonici, decretând ziua de 7 Mai 2007 „The Day Sabin Pautza in Plainfield”.
Ca respectat maestru al baghetei, artistul a fost invitat frecvent să dirijeze în prestigioase săli de concert din SUA, ţări europene, Australia – între acestea „Carnegie Hall” din New York, „Santa Cecilia” din Roma, „Frederic Chopin” din Varşovia, „Jugendfestspieltreffen” din Bayreuth, „Philharmonic Hall” din Sydney.
Veritabil ambasador al muzicii româneşti în lume, Sabin Păuţa şi-a regăsit numele înscris în „Who’s Who in Music” publicat la Cambridge, Marea Britanie (ediţiile 1980-1984, 1992-2000), ca şi în volumul „2000 de americani notabili” publicat de „American Biographical Institute”. În ţară muzicianul a fost distins cu Medalia „Nihil Sine Deo” a Casei Regale a României pentru întreaga activitate de peste 50 de ani, ca dirijor, compozitor, profesor. Artistul a fost recompensat prin ani cu numeroase premii şi distincţii, româneşti şi internaţionale, cum au fost Premiul „George Enescu” al Academiei Române, Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, „Marele Premiu al Televiziunii Române”, Premiul „Rudolph Nissim” al ASCAP, Premiul de Compoziţie la Concursul Internaţional din Salt Lake City, Utah şi Marele Premiu „Dr. Martin Luther King, Jr.” pentru compoziţia proprie „Chimes”. A fost, deasemenea, distins cu titlul „Doctor Honoris Causa” atribuit de mai multe universităţi româneşti şi străine…
Sabin Păuţa este membru nu doar al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, ci şi al „ASCAP” (Uniunea Compozitorilor Americani) şi al „GEMA” (Uniunea Compozitorilor din Germania), precum şi al Biroului de Consilieri al Institutului Biographic American. Un capitol nu mai puţin semnificativ între preocupările muzicianului îl reprezintă orchestraţiile, Sabin Păuţa – încurajat de Richard Oschanitzky – revelându-se în tinereţe ca prolific aranjor al unor creaţii semnate de cunoscuţi autori români de muzică pop (el însuşi fiind un inspirat compozitor de hituri), iar când a devenit şi cetăţean american (fiind felicitat în scris de însuşi preşedintele Bill Clinton), s-a impus ca principal orchestrator al creaţiilor lui Leonard Bernstein!
Ce va supravieţui existenţei pământene a protagonistului? Desigur, un număr impresionant de creaţii înglobând cvasi-totalitatea genurilor muzicale: simfonic, vocal-simfonic, concertant, cameral, coral, jazz, pop… toate evidenţiind amprenta măiestriei, autenticitatea inspiraţiei, originalitatea. De la o simfonie, un recviem, un concert pentru instrument şi orchestră la simplitatea fermecătoare a unei bossa nove, a unui şlagăr, creatorul exaltă admiraţia necondiţionată… Devine astfel legitimă motivaţia intenţiei firmei newyork-eze „San Nicobian Edition” de a-i publica în totalitate partiturile creaţiilor lui, ca şi a Casei de discuri „Swift Music Group” din New Jersey de a realiza seria „Opera Omnia” imortalizând audio lucrările compozitorului, dintre care multe au apărut deja pe primele cincisprezece compact discuri. Puţini dintre admiratorii lui Sabin Păuţa cunosc realizările sale în domeniul publicisticii: Cursul de armonie, Cursul de orchestraţie, câteva importante lucrări de muzicologie, dar şi… tot de sub condeiul său, de convivial om de spirit, două cărţi de glume: „Carnaval fără măşti” şi, lansat în anul 2022, „De la români adunate / Şi- napoi la români date” – acesta sub dublu autograf, al lui Sabin Păuţa (Copilu’) şi al subsemnatului (Moşu). Despre viaţa şi prodigioasa activitate plurivalentă a muzicianului au fost scrise două cărţi: „Eseul monografic Sabin Pautza” datorat lui Vasile C. Ioniţă, editat în 1997 şi reeditat recent; şi „SABIN PAUTZA Maestrul” semnat de Daniela Caraman Fotea. Recunoscători eroului lor, reşiţenii se mândresc cu un Liceu de Arte care poartă numele muzicianului (în viaţă!), după cum acelaşi admirat nume aureolează anual un Festival – Concurs muzical. Este, fireşte, Cetăţean de Onoare al municipiului Reşiţa şi al judeţului Caraş Severin!
Fericit de a mă număra printre privilegiaţii invitaţi ai concertului aniversar din 8 februarie a. c. organizat cu eforturi de Societatea Culturală „Metarsis” cu ai săi dăruiţi diriguitori Camelia Duca şi Lucian Duca susţinuţi de Rotary Club, am aplaudat fără rezerve prezenţele scenice remarcabile ale solistei-cu-glas-de-aur – şi inspirată poetă – Adina Covaci, ale admirabililor pianişti Sebastian Covaci, Cristian Roşoagă, ale avântaţilor tineri vocalişti reuniţi în corurile „Armonia” şi „Mioriţa”, ambele sub iscusita baghetă a dirijoarei Emanuela Moldovan, ale doctelor luări de cuvânt rostite de Gheorghe Jurma şi Ada D. Cruceanu, ale Quartetului instrumental NUEVO. Emoţionatul sărbătorit, mărinimosul Sabin Păuţa a adus de acasă câteva sute de cărţulii şi de discuri, având grijă ca fiecare spectator aflat în Sala Lira a Liceului de Arte „Sabin Păuţa” să capete în dar o carte şi un CD drept amintire. Minunat gest!!!
Că „Banatu-i fruncea” o dovedeşte şi existenţa lungă cât optzeci de ierni – altfel spus, un impresionant periplu în timp şi spaţiu, cu debut în Câlnic şi revenire în areal autohton, în pitorescul cartier reşiţean Moniom, unde este cândva aşteptată să se reîntoarcă acasă şi una dintre cele două fiice ale maestrului…
Florian Lungu
15 februarie 2023
Foto: Adriana Telescu
0 Comentarii