Iată că, după mai mulţi invitaţi reprezentând genurile blues, folk (Eugen Mihăescu, Ducu Bertzi, Tatiana şi Marius Ojoc), localul – club „La Cave de Bucarest” din cartierul Militari a revenit în acest final de toamnă la capitolul stilistic preferenţial oferit clienţilor-melomanilor săi: jazzul! Astfel că, în seara de 26 noiembrie 2022, pe podiumul sălii din strada Mărgelelor  nr. 139-143 au urcat membrii unui admirabil trio reliefând-o drept protagonistă pe vocalista Cătălina Beta, acompaniată în al ei demers creativ de doi înzestraţi companioni, pianistul compozitor & aranjor Albert Tajti şi ghitaristul – la rându-i compozitor şi aranjor – Dan Alex „Bozo” Mitrofan.

Cu trei ani înainte exprimam în rânduri de cronică sentimentul de revelaţie trăit la ediţia 2019 a evenimentului „SamFest Jazz” de la Satu Mare, atunci când s-a produs în faţa publicului combo-ul „Cosmic Q” avându-i în formula de componenţă pe cei trei muzicieni înainte numiţi şi încă doi ai secţiei ritmice, cântând la contrabas şi baterie. Ei bine, urmărind recitalul susţinut luna trecută de Trioul Cătălina Beta care a făcut uz doar de coarde (vocale şi instrumentale), mi-a fost hărăzit să reiterez revelaţia… revelaţiei unor împliniri artistice de notabilă ţinută, comunicarea podium-sală, altfel zis, relaţia pe coordonatele expresivităţii statornicită spontan între interpreţi şi auditori, atingând cote valorice înalte! Căci departe de a-i credita muzicii doar un rol de ambient sonor, adică o funcţionalitate însoţitoare a unui festin gastronomic – de altfel savuros –, implicarea afectivă, creativitatea manifestată atât individual cât şi colectiv de artişti a determinat publicul să vibreze, din punct de vedere estetic, la unison cu actul dăruirii de sine al celor de pe scenă.

Originară din Bacău, Cătălina Beta a îndrăgit din copilărie arta sunetelor, iniţial cântând muzică bisericească, apoi muzică pop, în liceu alcătuind o trupă rock numită „No Name”, iar ca studentă a Facultăţii de Psihologie de la Iaşi devenind o prezenţă familiară a Cenaclului Folk din oraş şi în continuare impunându-se ca solistă în grupul „Excentric Blues Band”. Contactul cu lumea de expresivitate a jazzului – şi în cele din urmă opţiunea definitivă în a practica acest gen muzical – a urmat prezenţei sale ca audientă la Clasa de Jazz întemeiată şi condusă în cadrul Facultăţii de Muzică a Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi de către compozitorul, pianistul, cadrul didactic Romeo Cozma, precum şi la cursurile de specialitate susţinute de profesorul Fulbright american Rick Condit. Debutul Cătălinei Beta a avut loc în anul 2004 la Gala Studenţească a Festivalului Internaţional de Jazz „Richard Oschanitzky”; vocalista a reapărut pe podiumul acestei manifestări ieşene în 2006, an în care s-a afirmat şi în concerte de jazz la Magdeburg, Germania şi a participat la Tabăra de Jazz de la Jupâneşti din judeţul Timiş. S-a mutat în 2008 la Bucureşti, producându-se neîntrerupt din 2013 şi până azi în mulţime de recitaluri derulate pe scenele unor cluburi, concerte, festivaluri de la Sibiu, Timişoara, Satu Mare, Râmnicu Vâlcea, Brăila, Tulcea, Piatra Neamţ, Carei, Bacău, Iaşi, Craiova, Hunedoara, Suceava, Constanţa, Călăraşi, în capitală, în Belgia la Bruxelles, solista evoluând în calitate de componentă ori de lideră a grupurilor „Jazzappella”, „Aquarius Duo” cu ghitaristul Sorin Romanescu, „Cosmic Trio”; ca voce principală în proiectele „Kallah” – jazz-bossa, „Beatles’n’ Jazz” coordonat de saxofonistul Costin Roşu, „Imagination Orchestra” gândit şi orchestrat de saxofonistul Cătălin Milea; a susţinut roluri în musicalul „Tarot Tales” de Mircea Tiberian etc.

Colaborator în mai multe rânduri şi în diferite formule de componenţă cu Cătălina Beta, pianistul Albert Tajti (venit pe lume la Piatra Neamţ, absolvent al Secţiei Compoziţie din cadrul Academiei Naţionale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, dar şi cursant la Academia ICon Arts unde ulterior a devenit şi profesor) s-a afirmat nu doar ca mânuitor al claviaturii în alb şi negru, ci şi drept iscusit, cooperant partener, acel acompaniator fidel preferat şi solicitat de câteva dintre cele mai apreciate solist vocale ale jazzului nostru: Luiza Zan, Nadia Trohin, Ana-Cristina Leonte, Petra Acker, Maria Răducanu, Elena Mîndru (cu care a debutat în anul 2008 şi cu care a conlucrat până în 2013). Albert Tajti a fost deopotrivă apreciat de câţiva dintre instrumentiştii de jazz români de frunte – să-i amintim doar pe Nicolas Simion, Cristian Soleanu, Mihai Iordache, Alexandru Arcuş, Paolo Profeti, Sebastian Burneci, Alex Man, Sorin Romanescu, Ciprian Pop, Liviu Negru, Michael Acker, Răzvan Cojanu, Adrian Flautistu, Vlad Popescu, Octavian Scurtu, Laurenţiu Zmău, Iulian Nicolau, cu care harnicul tânăr muzician a colaborat cu succes, atât ca acompaniator, cât şi în circumstanţă de compozitor şi aranjor, după ce s-a stabilit în Bucureşti în anul 2011. Şi-a înscris numele pe genericele câtorva albume discografice precum „Secret Lover” şi „Dream House” (Ana-Cristina Leonte) sau „Romanian Christmas Stories” (Elena Mândru). Pianistul a însoţit mulţi dintre artiştii noştri pe podiumurile sărbătorilor muzicale de gen precum cele numite „Bucharest Jazz Festival”, tot din Capitală „Green Hours International Jazz Festival” şi „EUROPAfest”, „Jazz on the Rooftop” din Ploieşti, „Alba Jazz”, „Jazz TM”, „Smida Jazz Festival”, „Dobrojazz” din Tulcea, „SamFest” din Satu Mare, „The Gardener Jazz Festival” din Iaşi, „Csiki Jazz Festival” din Miercurea Ciuc, „Jazz in the Park” din Cluj, „Danube Jazz and Blues Festival” din Galaţi, „Braşov Jazz and Blues Fest” etc.

Cât îl priveşte pe ghitaristul timişorean Dan Alex Mitrofan, cunoscut şi sub supranumele „Bozo”, el a urmat Facultatea de Design din oraşul de origine, dar atracţia pentru lumea de creativitate a jazzului s-a dovedit mai puternică, astfel că a devenit absolvent şi al Facultăţii de Jazz „Richard Oschanitzky” din Universitatea „Tibiscus”. O primă confirmare a talentului, a disponibilităţilor sale relevabile s-a concretizat în obţinerea Premiului special pentru compoziţie şi a Premiului I cu grupul Ponton Unit la Festivalul de Jazz de la Sibiu – ediţia 2008. Printre proiectele lui ca lider şi printre colaborările ca sideman sunt de menţionat grupurile Dan Mitrofan Quartet, Magnets Duo, Ponton Unit, Kitschen Metaphysics, Iordache, Mindchange, B.A.U., New Dimension Quartet, Pedro Negrescu Trio, M5 Quintet, Bega Blues Band ş. a. Drept mărturii viabile ale străduinţei, ale dorinţei de afirmare stau participările sale în diverse formule, la multe festivaluri, precum cel de la {Gărâna” (2005, 2009, 2012), „Festivalul de Jazz” Sibiu, „Arad Jazz Festival”, „New Jazz Fest” Iaşi, „Locomotiva Jazz” de la Szeged, „Samfest Jazz” Satu Mare, Gala de Blues Jazz „Kamo” din Timişoara (2010, 2011, 2012, 2013, 2020, 2021), „Christmas Jazz Fest” Satu Mare, „Roland Jazz Festival” Sângeorz Băi, „Timişoara Jazz Festival”, „Jazz TM”, „Posticum Jazz Festival” Oradea, „Tîrgu Mureş Jazz Festival”, „Mupa Budapest”, „Jazz in the Park Festival” Cluj, „Alba Jazz Festival”, „Smida Jazz Festival”, „Green Hours Jazz Festival” din Capitală, „Bucharest Jazz Festival”, „Szfera” Tg. Mureş. Să mai amintim, de asemenea, despre contribuţiile marcate de el la înregistrările unor albume discografice (de tip LP-vinyl, CD ori Digital download): „Evocative” (cu Dan Mitrofan / Cătălin Milea Magnets Duo), „One Life Left”, „Garden Beast”, „Suita Titan” (toate trei cu grupul Iordache), „Curtainbust” (Eduard Jak Neumann Quartet), „Live at the Philarmonic Hall in Arad” (cu Gabriel Oscar Rosati & BraziLatAfro Project), „Ponton”, „Jam-Jam” (ambele cu  propriul grup Ponton Unit). Fire sensibilă – mai curând introvertită – Dan Alex Mitrofan a demonstrat o foarte bună stăpânire a tehnicii instrumentului, valorificată însă nu ca scop în sine, ci având ca finalitate stimularea fanteziei instinctive generatoare de idei şi de creativitate.

De vom fi de acord că, în fond, cum am putea defini jazzul? – dacă nu ca act de creare prin spontane variaţiuni improvizate a unor noi arhitecturări componistice conferite structurilor unor creaţii deja… compuse, iată-i laolaltă pe cei trei arhangheli ai inventivităţii atotbiruitoare, pe podiumul localului – club „La Cave de Bucarest” în seara de 26 noiembrie, aventurându-se temerar, cu dezinvoltura siguranţei de sine – trei meşteri, croitori ai unor insolite vestimente pentru nu mai puţin de paisprezece teme standard alese dintre cele mai notorii ale repertoriului de circulaţie internaţională. Ei, adică „vocea de catifea” cum a fost supranumită protagonista Cătălina Beta, în parteneriat cu pianistul Albert Tajti – exuberanţă şi stil, complexitate a gândirii armonice şi cu ghitaristul Dan Alex Mitrofan – eleganţă, gust ales şi rafinament, au reuşit să redinamizeze unele modele „clasice” de swing, ca „HONEYSUCLE ROSE” (Fats Waller), „NIGHT AND DAY” (Cole Porter), dar şi piese marcând triumful melodicităţii: „MY FOOLISH HEART” (Victor Young, Ned Washington), „MY FAVORITE THINGS” (Richard Rodgers, O. Hammerstein II), „WILLOW WEEP FOR ME” (Ann Ronell), „CARAVAN” (Juan Tizol), celebre bossa nove braziliene: „ONE NOTE SAMBA” (Antônio Carlos Jobim, Jon Hendricks), plus o prea frumoasă melopee folclorică basarabeană, „MĂI PUIUŢ DE RÂNDUNE” şi o inspirată compoziţie a Cătălinei Beta – ambele în aranjamentele de jazz realizate de Albert Tajti. Iată tot atâtea argumente pe seama cărora noi, toţi cei prezenţi la concert ne-am putut autoevalua în postură de privilegiaţi auditori ai celor nouăzeci de minute de jazz autentic!

Neîndoielnic, graţie profesionalismului, muzicalităţii, caratelor valorice etalate elocvent, Trio-ul Cătălina Beta merită un sporit interes din partea organizatorilor de concerte, festivaluri de jazz, al managerilor caselor de discuri specializate.

Florian Lungu

16 decembrie 2022

Foto: Rodica Nacu