Prima seară de la festival s-a încheiat cu un concert de gală susținut de profesioniști. Gianluca D’Alessio Band.
Noi ne-am întâlnic cu ei la Deva, la un concert de jazz. Am scris despre asta. La Urban Blues Fest trupa a trecut la fusion. Un fusion de calitate, susținut de ultraprofesioniști cu partituri în față, conduși fin de tot, de dirijorul Gianluca. Nici o greșeală nu a fost permisă, cei pezenți provin din muzica italiana unde standardele sunt extren de ridicate. S-a putut observa că la finalul fiecărei piese că nimeni nu a a mai adăugat ceva de la el așa cum se practică pe Dâmbovița. Am remarcat conducerea fină, din clipiri de pleoape a maestrului de la chitară.
Compozițiile lui D’Alessio sunt de mare calitate. Slefuite până la perfecțiune pot induce o transă din care cu greu poți să scapi. O muzică abstractă, în plină forță, cu intervenții solistice solide. Un ritm obsedant, cu schimbări dese și cu secvențe scurte de mare calm. Dar și piese de suflet, de plutire în neant specific zonei mediteraneene. Și iar revenire la ritm. La solistica solidă și perfectă a lui Gianluca. Treceri permanente de la jazz la rock, la blues, la funk, dar și la progresivă.
Prezența acestei trupe a ridicat nivelul festivalului la niște standarde greu de atins. Cei de la The Groovy Bastards nu s-au mișcat de lângă scenă savurând fiecare notă.
Gianluca D’Alessio este un muzician excepțional, CV-ul său impune, iar compozițiile sale prind la public. Încă o dată spunem că publicul acestui festival este unul de cunoscători. Susținerea prin aplauze și strigăte adresate pe tot parcursul concertului spune multe.
Inteligentă alegere a lui Radu Lupașcu! O perspectivă nouă pentru muzicienii de la noi.
Bineînțeles că Gianluca l-a invitat pe scenă, pentru o piesă împreună, pe Dan Chebac. Cu o compoziție a acestuia din urmă. Prietenia rămâne prietenie! Muzicieni care se respectă!
Suntem cu ochii pe țintele viitoare ale festivalului.
Stela Feldrihan, Cătălin Statie
Pentru iubitorii de jazz as dori sa recomand pe acest extraordinar portal de stiri culturale, o carte de T.J.English care se numeste “Dangerous Rhythms “.
In ea domnul English argumenteaza persuasiv ca nasterea jazzului, cu radacini in experienta americanilor-africani, este “ nimic mai putin decat o incercare de a atinge salvarea prin reorganizarea tonala a timpului si spatiului”.
Cartea contine teme si personaje ca Billie Holiday, Louisiana, Louis Armstrong, Sinatra si binenteles, Mafia.
Desi recunosc ca am citit numai o recenzie in revista The Economist, cartea este cred o desfatare pentru iubitorii de jazz si nu numai.