A treia și ultima zi a festivalului de jazz a fost încheiată de o trupă din sudul Serbiei, EYOT.
Fusesem preveniți de Radu Lupașcu că este o trupă de mare valoare așa că am foarte atenți la ce o să se întâmple pe scenă.
La fel de curios a fost și publicul care, după o partidă de dans a rămas să savureze tonurile pătrunzătoare ale pianistului.
Trupa de jazz EYOT consideră România a doua lor casă. Așa că au pus tot sufletul în prestația lor. Deși avem mai multe materiale video, unul dintre ele sintetizează multe din ce am simțit și noi și publicul.
O muzică pătrunzătoare, deseori apăsătoare cu multe nuanțe mediteraneene, introspectivă. O creație mult expresivă ce a produs emoție. Vraja care s-a lăsat asupra publicului a erupt la final. Astfel încât, cele două bissuri i-au făcut pe cei de pe scenă să trăiască emoții la fel de mari.
Într-o formulă consacrată, Dejan Ilijić la pian, Marko Stojiljković la bass, Miloš Vojvodić la tobe și Slađan Milenović la chitară au produs un concert de gală.
O muzică care a ne-a purtat spre liniștea Mediteranei dar și spre o luptă cu lumea de azi prin frazele repetitive purtate în crescendo, în forță spre un final reverios. Liniștea naturii a fost una din temele prezentate muzical. Din când în când alunecând spre clasic.
O mare presiune pusă pe publicul ascultător. Un public elevat ce a știut să răspundă promt mesajelor sonore.
”Spectacolele lor live sunt pline de energie și emoții care aduc ascultătorul adânc în lumea lor personală și creează o experiență unică.”
Jazz de înaltă calitate. Un mix de pe cele cinci albume ale lor.
La final n-am rezistat tentației de a ne fotografia cu ei.
Stela Feldrihan, Cătălin Statie
0 Comentarii