Un experiment de succes!

„Valentin Farcaș, unul dintre cei mai buni și mai enigmatici chitariști români, vine pe 15 iulie 2022 la The Pub Universității, într-un concert unic, în care chitara electrică va trece de la rock la blues, și de la psychedelic la free jazz, într-un amalgam experimental, în care virtuozitatea instrumentală și talentul componistic își dau mâna. Membru fondator și compozitor al formațiilor de rock progresiv și jazz rock, Experimental Q și Experimental Q2, ai anilor 1970, Valentin Farcaș și-a pus amprenta asupra stilurilor acestor trupe, prin sunetul explorator de chitară, orchestrațiile complexe și atmosfera sumbră, provenită din lecturi esoterice. În anii 1980, Farcaș a lăsat deoparte sunetul electric, influențat de Robert Fripp și John McLaughlin, activând în ansamblul de muzică veche Musica Antiqua, compunând muzică de teatru și susținând recitaluri de muzică renascentistă, sau de jazz, la marile festivaluri ale vremii, precum cel de la Sibiu. Stabilirea în Germania l-a făcut să se întoarcă la prima dragoste, rockul: trupele Silvie Rider Band și Havoc stau mărturie în acest sens. Conservatorist prin educație, rocker prin atitudine, perpetuu căutător (sonor și nu numai) prin voia proprie, dar și a lucrurilor, Valentin Farcaș a acumulat, de-a lungul timpului, o experiență muzicală greu de egalat.” (Claudiu Oancea)

În prezentarea lui Claudiu aveţi suficiente elemente pentru a vă putea da seama de zona de competenţe a extraordinarului nostru chitarist, stabilit în Germania din 1987. Recitalul lui Vali Farcaş, din 15 iulie 2022, de la The Pub Universităţii a fost unul reuşit. Atât compoziţiile, cât şi faimoasele „preluări”, au probat pentru cei de faţă, inventivitatea, contemporaneitatea, şi nu în ultimul rând, tehnica improvizatorică a incomparabilului profesor, compozitor şi chitarist clujean. Cu acest prim concert şi primă înregistrare live (pe care nădajduiesc că o vor auzi cât de curând şi alţi fani din toată ţara), Vali Farcaş îşi conturează tot mai mult o binemeritată carieră solo (chitaristul mai are un album solo de chitară clasică, scos la Soft Records, în 2007). Acest proiect bine cumpănit şi foarte bine înregistrat (tot de Pipaiu, deh!) este practic rodul maturităţii componistice şi de interpretare a tuturor experimentelor tezaurizate de-a lungul unei vieţi dedicate muzicii care dăinuie. Am fost părtaşi la acest viu experiment şi ne-am bucurat că am participat la un veritabil show al chitaristului trupei Experimental Q, despre care ştim că a fost înfiinţată în anul 1971, la iniţiativa bateristului Dan Igreţiu, având fondatori pe: Eugen Tunariu – orgă, Valentin Farcaş – chitară şi Călin Coldea – chitară bas. O nouă formulă de trupă îi consacră în lumea fanilor de muzică progresivă, avându-i în secţia ritmică pe Nicolae Nicky Bucaciuc – bas şi Puiu Delioran – tobe (foşti membri Grup ‘74), iar la flaut pe regretatul Gheorghe Marcovici. Farcaş înfiinţează în 1977 un al doilea grup numit Experimental Q2, cu studenţi la Conservator: Ion Gherman – pian, Ionel Radosavliev – bas, vioară, Ioan Kovaci – percuţie şi Vasile Bîrsan – baterie. Noul stil al grupului este mai apropiat de jazz rock decât de rockul progresiv. În fine, va mai exista pentru o scurtă durată şi o a treia componenţă cu: Torino Tudorache sau Marius Marchiş la baterie, Johnny Bota la chitară bas, Zoltan Majo – flaut şi Cornel Arion – saxofon.

Acest concert a fost pus la cale de către Claudiu Oancea, un împătimit colecţionar de muzică bună românească, atât în format analog, cât şi digital. Prin el mi-am procurat primul vinyl oficial românesc lansat de Experimental Q şi intitulat Amintiri din viitor (botezat întocmai ca o piesă celebră a lor, Amintiri despre viitor), realizat în numai 300 de exemplare. Acum deja este o raritate printre colecţionarii de vinyluri de oriunde şi cred că şi al doilea, care va apărea după 13 septembrie 2022 va deveni o piesă grea în colecţia iubitorilor acestui tip de „conserve” audio. Pentru a vă aduce mai multe informaţii despre Vali Farcaş şi vinylurile Experimental Q, îi voi adresa trei întrebări organizatorului acestui unic concert, petrecut într-un club cu personalitate, ce tinde să devină un reper cultural pentru adevărată artă a sunetelor.

Radu Lupaşcu: De ce crezi că a fost necesar acest prim vinyl pentru muzica noastră, pentru posteritate? Bănuiai că vor (mai) fi circa 300 de fani dornici să achiziţioneze vinylul de colecţie?

Claudiu Oancea: Încep prin a vă mulțumi pentru tot sprijinul oferit în organizarea și promovarea acestui concert al lui Valentin Farcaș, la The Pub Universității. Am ajuns să cunosc oferta foarte variată muzical a acestui pub, mereu excelentă și consistentă, dar chiar și așa îmi place să cred că cei care au asistat la concertul lui Vali Farcaș, din data de 15 iulie, au avut parte de o delicatesă cum mai rar se servește prin scena locală.

Și fac aici legătura cu întrebarea pe care mi-ați adresat-o. Cred că astfel de muzici sunt importante atât pentru trecutul muzical, cât și pentru posteritate, pentru viitor. În anii 1970, Valentin Farcaș a făcut timp de mai bine de cinci ani dintr-un proiect muzical unic, aș zice, pe scena românească: Experimental Q. Cine se uită în topurile revistei Săptămâna va observa că trupa se bucura de o popularitate pe care o depășeau, nu cu mult însă, doar Sfinx, Progresiv TM, F.F.N, sau Phoenix. Stilistic, trupa acoperea o zonă rămasă neexplorată în peisajul muzical pop românesc al anilor 1970. Dar acestea sunt doar considerente istorice, să le spunem. Când i-am ascultat prima dată, prin intermediul unor postări de pe YouTube, mie mi s-au părut relevanți din punctul de vedere al unui meloman, care nici nu era născut pe vremea când ei erau activi ca trupă. Din păcate, Experimental Q nu a înregistrat niciun LP la momentul lor de glorie, doar o piesă, „Flori”, pe o compilație Electrecord (Formații Pop 1), care nu era reprezentativă pentru stilul progresiv-agresiv-experimental. Atunci când trupa s-a despărțit, Aurel Gherghel a publicat un articol în aceeași Săptămâna, în care considera că singura trupă de valoare, care încă nu înregistrase un material propriu, dar merita acest lucru cu prisosință, era Experimental Q. Gherghel le-a dat și un titlu, „Amintiri despre viitor”, bazat pe traducerea în limba română a celebrei cărți a lui Erich von Däniken, Erinnerungen an die Zukunft: Ungelöste Rätsel der Vergangenheit. Nu intru acum în detalii privind cât de bazate științific erau tezele lui Däniken (nu erau), dar cert este că influența acestei cărți nu s-a manifestat doar în toate documentarele actuale cu extratereștri constructori de piramide, ci și în alegerea titlului unui album de prog românesc… care n-a fost să fie, deși toți știau de el.

De aici începe, oarecum, povestea acestui vinyl. De la căutarea unui album disponibil doar pe internet și de la conștientizarea faptului că asemenea muzică merita editată încă din anii 1970, pe un format nu doar la modă atunci, dar și potrivit pentru muzicile experimentale: discul de vinyl. Era necesar acest vinyl? Da, în primul rând pentru muzica de pe el, care conține înregistrările originale de la Radio Cluj și Radio București, înregistrări care umplu un gol și completează o piesă importantă din puzzle-ul rămas nerezolvat al peisajului românesc muzical.

Nu știam că vor fi 300 de doritori, dar am rămas optimist. Aici povestea, cred, ține mai mult de peisajul consumatorilor culturali actuali și de gusturile și preconcepțiile lor. Însă este o poveste pentru altă ocazie.

Radu Lupaşcu: Să consemnăm pentru posteritate câteva date tehnice: de unde provine materialul care a stat la baza acestui album, componenţa trupei care a înregistrat materialul şi statutul lor actual, autorii textului, ai masterizării, ai graficii, dar şi tirajul, firma producătoare…

Claudiu Oancea: Materialul care a stat la baza acestui album constă din înregistrările originale făcute de trupa Experimental Q la Radio Cluj și Radio București în anii 1970. Membrii Experimental Q au fost: Eugen Tunaru (orgă, pian), Valentin Farcaș (chitară, voce), Nicolae Bucaciuc (bas), Puiu Delioran (tobe), Gheorghe Marcovici (flaut). Fiecare din ei ar merita un articol separat. Printre noi se mai află Eugen Tunaru, care acum locuiește în Canada, în apropiere de Montreal, Valentin Farcaș, stabilit la Dingolfing, în apropiere de Munchen, și Nicky Bucaciuc (sau Bocaciu), navetist între Suedia și România. Toți trei ne-au ajutat la realizarea acestui album. Albumul a fost conceput ca un proiect de curatoriat, ținând cont de faptul că muzica fusese compusă în anii 1970, iar proiectul a fost inițiat oficial în 2021. (Neoficial, ideea proiectului este din 2017 și a început cu o grafică imaginară pentru un album… de negăsit.) De aceea, pe lângă grafică, concepută pentru un format gatefold, pe măsura muzicii, albumul a inclus și un „eseu istoric”, bazat pe câteva luni de stat prin biblioteci și pe discuții îndelungate purtate pe e-mail, sau pe whatsapp, cu membrii formației. Tirajul a fost de 300 de exemplare, iar aceasta se datorează celor care au crezut în Experimental Q și în demersul de edita muzica formației pe un format corespunzător. Lucrul acesta s-a putut realiza prin intermediul platformei Diggers Factory, din Franța. Lucrători la proiect au fost Adrian Matală (co-producător), Remus Miron (producător, restaurator audio) și Claudiu Oancea (curator, grafică, text). Nu în ultimul rând am dori să mulțumim lui Marius „Bubu” Luca, pentru că ne-a pus în legătură cu Eugen Tunaru, deschizând astfel calea colaborării cu muzicienii din Experimental Q, și lui Mihai „Croco” Manea, pentru materialele de arhivă puse la dispoziție.

Radu Lupaşcu: Cum ai prins gustul pentru acest tip de muzică progresivă şi de ce ai ales acest avangardist grup românesc? Puteai la fel de bine să alegi Modal Q, Chromatic Group, Echinox sau Accent, nu?

Claudiu Oancea: Poveste lungă și aici, mai potrivită de spus la o terasă (la The Pub eventual!), decât în scris. Mi-au plăcut din adolescență muzicile care mă transportau mental în locuri exotice. De aici și apetența pentru progresiv, psychedelic, experimental. De ce Experimental Q? Pentru o sumă de motive foarte personale, dar și pentru unele motive ceva mai… obiective, să le spunem. Experimental Q au avut impact pe scena șaptezecistă, iar aceasta se vede de îndată ce discuți cu cineva care i-a văzut live. Imediat îți dai seama că au contat. Din ce am observat eu cu ocazia apariției aceștui LP, contează și pentru cei care i-au descoperit mult mai târziu. Proiectul Experimental Q este doar un început. Scena românească a fost mult mai diversă decât se întrevede din puținele înregistrări rămase oficial de la Electrecord. Trupele pe care le-ați menționat vin să întărească această convingere. Ambiția noastră și, sper și a altora, este ca astfel de trupe să aibă parte de munca de curatoriat pe care o merită.

Întocmai ca eroii de la Termopile, cei 300 de români (poate şi francezi, cine poate şti!) care au cumpărat vinylul Amintiri din viitor şi l-au precomandat pe următorul, Dans marţian, susţin cultura din underground, acea artă a sunetelor care dăinuie peste veacuri şi care de multe ori, a dat bătăi de cap autorităţilor, care nu au acceptat niciodată libertatea de-a alege a fiecăruia dintre noi.

Radu Lupaşcu

1 septembrie 2022

Foto: arhiva Prof. Câinaru, Rm. Vâlcea, 1986, Claudiu Oancea.

https://www.diggersfactory.com/vinyl/241943/experimental-q-amintiri-despre-viitor