Acest articol a fost primit de la prietenii noștri de la http://www.artasunetelor.ro/

După o excepțională revenire pe scena muzicală românească cu albumul Cîntece despre…caii liberi (2019), Dan Chebac profită de lockdown-ul pandemiei și compune 12 piese ce vor alcătui CD-ul Nu mă cunoști….

Inconfundabila sa voce ne poartă, de astă dată, pe alte drumuri, căci, după cum mărturisește artistul pe coperta interioară a albumului: ”am încercat să dezvălui o parte din mine, necunoscută în anii în care eram considerat un tânăr <<rebel>>”. Creația sa recentă, într-adevăr, este o confesiune romantică, o sondare a interiorității senioriale care etalează teme universale: dorul, melancolia, copilăria, iubirea, destinul. Primul cântec, Cine m-aude cântând, de sorginte folclorică, e o convingătoare introducere, urmând ca a doua piesă, Seara, să aducă, într-un aranjament bine chibzuit, energie dark rock. Mai domolite, piesele Dansul sub stele, Cu tine, Ultimul anotimp sau Ce frumoasă ești trăiesc prin balansul dintre interpretarea vocală – caldă, autentică – și inserțiile chitarei solo – fusion sau melodic rock – combinate cu jocuri ritmice funk sau uptempo. O piesă mediană, ca Punțile de lemn consolidează tensiunea majoră a albumului, cea dintre starea copilăriei și a maturității. Punctul culminant ar fi cântecul Copilărie, de intensă emoție, provenită atât din textul lui Andrei Maftei, cât și din vocea lui Dan Chebac, cutreierată de dorul timpului. Ultimele trei cântece sunt compuse pe versurile Mariei Marinescu, titlul albumului – Nu mă cunoști – apărând, ca vers, atât în Să nu mă-ntrebi, cât și în N-ai dreptul să mă judeci. Metafora din Te-am așteptat în gara viselor pierdute are, atât literar cât și muzical, un cuvânt greu de spus în finalul călătoriei muzicale declanșate de emoțiile recapitulative ale vieții.

Fața necunoscută a artistului Dan Chebac nu este, totuși, o reinventare a sa. Mai degrabă o redescoperire și o bucurie de împărtășire a unor trăiri pe care doar experiența curgerii timpului le poate oferi. Această bucurie nostalgică dă naștere la starea de dor, pe care muzicienii italieni colaboratori o toarnă într-o formă muzicală policromă, dinamică, eficientă.

Pe o canava pop-rock, albumul lui Dan Chebac beneficiază de aportul extraordinar al aranjamentelor lui Gianluca d’Alessio, acesta din urmă asigurând și partitura de chitară electrică sau acustică. La bas, Patrizio Sacco; la tobe, Luca Trolli; la clape, Mimmo Sessa și Fabrizio Vanni; la vioară, Leonardo Spinedi. Discul a fosat înregistrat și mixat la School of Rock Studios, Roma, iar masterizarea la Reference Mastery Studio – Roma/Berlin. Grafica e semnată Barbara Di Pasquale.

O voce fermecătoare, emoție autentică, aranjamente superbe…ce ar mai lipsi artistului Dan Chebac pentru dezvăluirea miezului său sufletesc? Mă hazardez cu un răspuns: o exploatare estetic-muzicală a umorului și ironiei, elemente care fac parte din personalitatea sa și par, cel puțin în actul artistic, refulate. Fiind în plin elan creativ, n-ar fi exclus ca viitoarele sale realizări artistice să reveleze și această latură, ludică, a cărții sale de identitate.

GABRIEL PETRIC
15 august 2022