Ne-am gândit să alternăm, în articolele noastre, prezentarea celor desfășurate pe scenă. O trupă din prima zi, o trupă din a doua zi, o trupă din a treia zi, urmând să revenim. Să nu înebunim lumea numai cu jazz sau numai cu blues.

Așa că, în acest articol îi prezentăm, nu pentru prima dată, pe preferatul nostru, simpaticul Marcian Petrescu alături de Mihai Tacoi, în Storytellers-ul de poveste.

Înainte de a urca pe scenă i-am invitat pe cei doi la masa noastră ca să schimbăm câteva cuvinte. I-am avertizat că se vor confrunta cu o sală plină ochi de cunoscători, care vor vibra alături de ei de la început până la sfârșit.

După o prezentare de poveste, care va face obiectul unui alt articol, cei doi au urcat pe scenă în aplauzele celor prezenți. Imediat cei doi au simțit sala și-au dat sema cu ce se confruntă și și-au dat drumul într-un mare fel. De mult nu l-am mai văzut pe Marcian într-o așa mare vervă. Care imediat s-a transmis la Mihai Tacoi. Muzicuțele lui Marcian, proaspăt reparate, au sunat de vis. Vocea de Elvis a lui Mihai s-a auzit mai clar ca niciodată.

Iar sala, ce să mai spunem…a aplaudat, a urlat, a fluierat de plăcere pe tot parcursul concertului. Asta s-a transmis pe scenă și uite așa, acest festival a continuat să fie o mare prietenie între artiști și public. Și unii și alții considerând acest prim festival de România, o mare reușită.

După concert Marcian a revenit la masa noastră unde a fost asaltat de fani, prietenul nostru oferindu-le toate CD-urile ce le mai avea pe la el, cu autograf bineînțeles.

Noi le-am spus celor doi că au fost fenomenali, Marcian, modest spunând că sunetul făcut de Pipaiu le-a dat posisibilitatea să se exprime la maxim.

Cam așa se desfășoară acest festival de StoryTellers, gândit și pus în practică de Radu Lupașcu și echipa sa.

Stela Feldrihan, Cătălin Statie