La București, au sosit doi dintre foști membri ai trupei LED ZEPPELIN, chitaristul Jimmy Page și solistul vocal Robert Plant.

Eram în 1998 Sala Polivalentă, 1 Martie și Jimmy Page & Robert Plant au sosit în cadrul turneului ”Walking Into Everywhere Tour 1998”

Au sosit la București, unul din orașele din turneul European (Croația, Ungaria Cehoslovacia, Polonia, Italia, Bulgaria, Turcia), iar concertul a fost posibil datorită lungilor tratative și a contractului semnat de producătorului Dorian Ciubuc, unul din oamenii ce a adus nume mari din lumea rockului internațional.

Cu o zi înainte, instalația de sunet și lumini ce era folosita în turneu, a fost montată in  sala polivalentă. Au fost pregătite cabinele artiștilor și tehnicienilor. Conform riderului tehnic primit totul era conform cerințelor, de la produsele alimentare, băuturi și inclusiv micile amănunte, precum prosoapele igenizate și puse în pungi sigilate.

Dorian Ciubuc a însoțit trupa permanent.

Probe de sunet și lumini, artiștii în cabine așteptând începerea spectacolului. Nebunie la intrare, presiune asupra oamenilor de ordine, control bilete și mi de oameni în sală.

Se sting luminile, scenă obscură, fundal sonor cu un marș oriental iar în fașa publicului apar ei, Page și Plant.

Primele trei piese au fost grupate compact și au ”activat” public rapid. Vocea nealterată a lui Plant de trecerea anilor și chitara lui Page ce era inconfundabilă, chiar și cu tehnologia modernă folosită, iar trupa și secția ritmică au sunat precum vechile piese, impecabil!

Ceva neobișnuit s-a întâmplat în acea seara la Polivalenta Bucureșteană.

Îmi doream să aud No Quarter și l-am ”trăit””

Tandemul reîntinerit al lui Jimmy Page și Robert Plant au cântat piesele Led Zeppelin în aceea  seară. Chiar și cei care nu erau fani ai acestei trupe s-au care mu s-au închinat niciodată la altarul lui ”Zep” au trebuit să recunoască că cei doi au cântat cu mult mai mult foc și fler decât s-ar fi așteptat.

Page, în special, a fost o revelație, solo după solo și  a prezentat un interludiu „psihedelic lounge” care l-a găsit mângâindu-și chitara cu un arcuș, dar a și folosit schimbări dinamice de acustice/electrice. Au fost susținuți de o trupă rock feroce și din câte îmi amintesc eu, pe scenă au fost prezenți Michael Lee la tobe, Charlie Jones la bas și Phil Andrews la clape și mandolină dar și alți instrumentiști.

Vocea lui Robert Plant a inspirat o întreagă generație de vocaliști precum Bon Scott de la AC/DC și Geddy Lee de la Rush. Dar Plant și-a menținut întotdeauna o anumită statură artistică, chiar și atunci când vremurile treceau peste el.  Plant a împins limitele creative în albumele sale solo.

Setul a inclus și piese noi. Dar nu melodiile noi au atras cei 6.000 de fani de toate vârstele într-o noapte de neuitat. Unul din bisuri a fost o versiune completă „Rock and Roll”, cu mulțimea țipând la refren. Chiar dacă a trecut mult timp, nu voi uita bucuria faptului că, făcând parte din echipa de organizare, am fost in apropierea acelor ”zei”

Așa am văzut și simțit eu, de foarte aproape de ei… miracolul.

Trăite de ”cROCo” Manea Mihai.