Ai o mare satisfacție atunci când descoperi handmaderi ce vor să-și spună păsul, să-și descrie pasiunea fără ca eu să pun o mulțime de întrebări, fără să-i descos. Uite așa se scrie un articol singur.

Scris de George Alexa despre al lui brand, Țunțurel handmade.

”Povestea legată de pasiunea mea pentru piele a început undeva prin 2017 și uitându-mă în urmă, cred ca a fost ceva de genul “la momentul potrivit în locul potrivit”. Întâmplarea a făcut să intru într-un atelier care m-a fascinat încă din clipa în care am pășit înăuntru. Îmi amintesc că era spațiul de lucru al unui cunoscut artizan de la noi, Vasile Breslașu. Țin minte că mă plimbam prin atelier și mă uitam uimit la toate obiectele frumos lucrate, așezate ordonat pe rafturi.

Nu îmi venea să cred că din mâinile unui om pot ieși lucrări așa faine. Cu alte cuvinte, nu-mi puteam lua privirea de la  multitudinea de lucrări din piele, executate manual: de la curele atent cusute până la genți și ghiozdane sofisticate pentru toate gusturile. Acela a fost primul meu contact cu pielea și cred ca s-a întipărit bine în mintea mea, pentru că am început instant să dezvolt o anumită atracție către acest meșteșug. În 2018, m-am hotărât să încep să lucrez și eu cu piele, iar primele lucrări au fost niste curele, nu foarte reușite, însă soția mea a fost impresionată de rezultat. Cred că s-a văzut pe fața mea cât de entuziasmat eram și eu de faptul că le-am finalizat deși, cum ziceam, nu cred că aș fi câștigat vreun concurs cu ele. Dar eu eram fericit și faptul ca soția mea mă încuraja, era tot ceea ce aveam nevoie ca să continui acest proces de învățare și perfecționare într-ale lucrului cu pielea.

Așa că am continuat. După primele produse făcute mi-am dat seama că e nevoie de multă muncă și perseverență. Am început să mă documentez, să citesc, să compar și uite așa m-am trezit că am prins curaj să investesc și niște bani în pasiunea mea. Pot să afirm că după aproape 4 ani de când lucrez cu piele naturală simt că sunt mai mulțumit și mai împlinit, un om care chiar și-a găsit un hobby și, de ce nu, poate chiar o idee de business. Există o satisfacție pe care o simt de fiecare dată când lucrez la un nou produs și mereu mă gândesc că am fost super norocos să intru în acel atelier acum cațiva ani. Cine ar fi zis că acolo zace o mică parte din mine? Știu, sună puțin a dulcegărie, dar chiar asta simt.

Pentru mine acest meșteșug nu reprezintă o sursă de venit ci o o terapie prin care reușesc să-mi explorez într-un mod pozitiv creativitatea, răbdarea și mai ales perseverența. Există momente în care abia aștept să intru în micul meu atelier și să ma deconectez complet de la tot ce e în jurul meu. Să-mi petrec câteva ore într-o lume care e doar a mea și să meșteresc ceva, acompaniat de muzică bună.

Mi-am găsit pasiunea și ăsta este lucrul la care am visat de când eram copil și nu știam exact în ce direcție să o apuc, ce îmi place să fac, ce mă atrage și ce nu. Sincer, sunt mândru. Și norocos.

Nu mă consider expert și nici nu cred ca voi ajunge vreodată să cunosc suficient de multe lucruri despre acest meșteșug, dar în ceea ce mă privește, cheia “succesului” constă în faptul că nu pun presiune pe mine și încerc să învăț din greșeli.

Am încercat să-mi creez propriul stil și consider că nu există produsul perfect, iar micile erori o să facă mereu parte din proces. Am furat meserie de la alții și am acceptat orice critică constructivă pentru a deveni din ce în ce mai bun. Mă bucur că în acest domeniu am găsit oameni care m-au sfătuit și care m-au încurajat să continui pe drumul ăsta. Într-un astfel de proces de învațare încurăjarile familiei și a celor din domeniu pot face diferența și le sunt recunoscător.

Încerc de fiecare dată să mă implic emoțional, pentru că vreau ca toate produsele pe care le creez să-mi trezească emoții atunci când le privesc și bineînțeles, să reușesc să smulg un zâmbet și de pe fața clientului.

Recunosc că atunci când am început să învăț și să practic această meserie am privit-o într-un anume fel și îmi amintesc că plănuiam să fac bani din ea, însă acum, după câțiva ani în care am investit atât timp cât și resurse financiare, perspectiva mi s-a schimbat radical.

Am ajuns la concluzia că tot timpul pe care l-am investit în acest meștesug a fost de fapt timp investit în mine, ca om. Pielăria a scos la iveală din mine o bucurie și mai ales “darul” de a putea să lucrez manual, care probabil zăcea ascuns înăuntrul meu, așteptând să fie descoperit. Mă simt onorat că pot face parte din această breaslă și sper să o fac cât mai bine în continuare.”

Omul nostru știe perfect ce-l frământă și pe undeva ne-a dezvăluit trăiri interioare ce pot fi ale oricărui handmader român.

Și noi îi spunem așa : Învață de la maeștri, ajută-i la rândul tău pe alții să învețe, tinde să devii maestru!

Cam ăsta este drumul spre perfecțiune!

Avem handmaderi români care fac ca lucrurile să funcționeze bine, avem o pătură de oameni care știu ce au de făcut cu mâinile, din ce în ce mai solidă. Poate va veni și vremea ca ei să dea tonul în societate.

https://www.facebook.com/tunturelhandmade

Am realizat, ca de obicei, un clip cu realizările lui George.

Cătălin Statie