Ideea scrierii acestui material aparține colegului nostru Manea Mihai croco care ne-a făcut-o cunoscută printr-o postare cândva, în luna decembrie a anului trecut.
George Pătrănoiu (n. 4 august 1973 – d. 19 decembrie 2015) a fost un chitarist român, membru fondator al formației de pop rock Taxi, alături de care a cântat din 1999 până în 2006. A mai făcut parte din formațiile Metrock, Schimbul 3 și Krypton.
Prima formație din care Pătrănoiu a făcut parte s-a numit Asalt, alături de care a cântat în perioada 1989–1990. În 1991, a devenit membru al trupei Metrock, alături de care a lansat un singur album, A Kind of Hell (1994). Ulterior, Metrock s-a scindat, iar Pătrănoiu a cântat pentru o perioadă, în paralel, cu două trupe: Metrock și The Order. În prima jumătate a anilor 1990, Pătrănoiu a apărut pe scenele mai multor festivale de muzică rock. În 1996 a cântat cu Schimbul 3, formație cu care a lansat un album, iar în 1997 a făcut parte din Krypton, cu care a lansat albumul Am dormit prea mult (1998). În următoarea perioadă, Pătrănoiu a fondat trupa Act, alături de Sandu Costică, însă aceasta „nu a rezistat, căci nu au fost vremuri bune pentru rock”. În 1999, Pătrănoiu a fondat trupa Taxi împreună cu fostul său coleg de la Metrock, Adrian Borțun, și cu Dan Teodorescu. Alături de Taxi a lansat șase albume de studio și a activat timp de șapte ani. După plecarea din trupa Taxi, în 2006 împreună cu alți muzicieni (Ovidiu Condrea – tobe, Vlady Săteanu – bas), pune bazele trupei Raza. (sursa wikipedia)

”Locuind în cartierul Ozana, din Bucuresti, fieful muzicii rock mai bine de un deceniu, am avut șansa de a asculta acest gen încă de mic. Am început cu Ac/Dc și Van Halen. Apoi am dat peste Malmsteen și Black Sabbath, formații despre care pot spune că m-au influențat. În paralel am descoperit numele mari ale rockului progresiv, adică Pink Floyd, Yes, Genesis sau Gentle Giant. Dar și trupe dure ca Venom, Motorhead sau cele două nume de bază ale anilor 80: Priest și Maiden. Nu mai amintesc și de Tygers of Pan Tang, căci nu a fost o trupă reprezentativă. Și nici de Wermacht, haioși în felul lor.
Apoi am ascultat Slayer și Annihilator, trupa lui Jeff Waters. Annihilator au aparut în 1986, dar nu am auzit de ei decât în 1989. Waters m-a influențat mult și în calitate de ascultător, dar și ca muzician. Câțiva ani am mers pe ideea Annihilator, aceea de exactitate instrumentală.
Pantera mi-au schimbat însa direcția și rămân trupa mea preferată.
Am continuat să ascult pe de o parte glam rock american, pe de altă parte foarte mult power. Ambele influențe s-au oglindit în formațiile cu care cântam. De prin 95 am ajuns la o variație foarte mare și nu mai pot spune că ascult ceva anume în momentul prezent. Ascult simfonică, dar și folclor și jazz-rock sau chitaristică. Chiar și metal extrem. Însă, dacă ascult grindcore, ascult cu alt tip de interes decât cel pentru Satriani sau Floyd. Ascult de plăcere, dar pentru scurt timp.”.

Acesta a fost un extras dintr-un interviu al lui George. Integral puteți să-l citiți aici:
http://www.muzicisifaze.com/interviu.php?id=12&fbclid=IwAR1pfJfh0pWHem3uElHOE30T-g8f524kam47PpKsKlF_H3gM5l-RA3VhZag
http://www.muzicisifaze.com/interviu.php?id=12

”Cred ca rockul actual autohton este mai valoros decât cel de atunci. Dar prea puțin față de cât ar putea fi în contextul actual. E normal ca dupa 15 ani să se fi acumulat experiența, dar randamentul este mic, iar dezorganizarea totală.”
Aceste fraze ale lui George întăresc ideea mea despre ce se petrece în muzica rock de acum, aceasta cristalizându-se în timp, fără să fi cunoscut părerea lui până la pregătirea acestui material.

În urma lui George Pătrănoiu rămân regretele. A dispărut încă un muzician ce ar fi putut scrie istorie. Așteptăm părerile celor ce l-au cunoscut pentru completarea articolului.

Cătălin Statie