Am trăit amintiri din trecut. Am trait amintiri din prezent. Mi-am dat seama că noi, adulții, încă în putere, suntem istorie vie, în sensul bun al cuvântului.
Tinerii vizitatori au descoperit o parte din lumea în care am trăit noi, din cele ce au citit sau din ce le-au povestit familiile lor.
Totul pare normal la prima vedere, la urma urmei toți conducătorii din trecut şi-au creat condiții de trai într-un lux care depăşea cu mult traiul oamenilor obişnuiți, dar şi imgaginația vremii.
Numai că această familie Ceauşescu era exponentul unei ideologii egalitariste. În realitate, nici vorbă de egalitate.
Singura concordanță cu doctrina anunțată este un fapt amuzant şi cinic deopotrivă. Ghidul muzeului ne-a explicat că tot ce vedem în acest domeniu nu a fost niciodată proprietatea familiei Ceauşescu, totul era al poporului. Pentru că, nu-i aşa, în comunism toți suntem egali, ce e al meu e şi al tău şi de fapt al tuturor, spre bunăstarea generală.
Bine şi aşa, să fim egali, unii mai egali, unii nu au nimic, dar au totul, şi viceversa.
Hai că am intrat în limbajul de lemn al epocii de aur a copilăriei mele şi ştim cu toții că aceste materiale nu mai sunt la modă şi nici ecologice: adică lemnul limbajului şi aurul epocii.
Deci să ne punem colții …de oțel, pentru că aceştia ne vor fi de folos în vremurile de carton bio-eco-organico transparent pe care le trăim.
Şi poate scrie cineva în cartea de istorie ceva despre 21 decembrie 1989, să citească şi elevii!
Stela Feldrihan
Frumoase ganduri. Felicitari !