În loc de introducere un link :
https://contacteculturale.ro/2021/11/14/video-povestea-lui-poetry-channel10-episodul-10/
Și scria Stela atunci : ”Sorina şi Nicu au adus în grupul nostru un plus de farmec şi frumusețe a versurilor. Ei scriu poezii cu mesaje uimitor de directe, învaluite într-un condei extrem de muzical şi sensibil.
Îmi (ne) place să credem că fiecare dintre noi putem absorbi cât mai mult din ceea ce transmit Sorina şi Nicu prin poeziile lor, iar ceea ce rămâne ca surplus sperăm că pleacă în Univers, unde creează frumusețe şi comori pentru toate ființele.”
Articolul Bis se scrie de la sine!
”Regina norilor
Fiecare zi cu Sorina este un dar divin. Sorina însăși este un dar divin, deși nu recunoaște asta, după cum nu se recunoaște nici în ”profeția” Valentinei Gârlea făcută în urmă cu 25 de ani. Da, eu eram mănăstirea (templul) care ieșea din mlaștină, iar ea era soarele ce mă lumina din depărtare. Deși cuvintele Valentinei ar părea fără sens, îmi amintesc cum tot în acea perioadă, fiind la Iași cu Adrian și cu prietenul meu de atunci, Iunus Chițan, acesta a întrebat-o pe Valentina: ”Valentina, spune-mi și mie, cum mă vezi în viitor, îmi voi găsi și eu un servici”?… … ”Păi mă Ionică mamă, pe tine te văd cu un tun mare pe umăr, îl cari cu tine peste tot, nu știu ce înseamnă asta, dar asta văd, asta îți spun”. Iunus a luat în glumă vorbele Valentinei, dar la nici trei ani după aceea, Iunus s-a angajat cameraman la postul de televiziune Vâlcea 1 din Râmnic. Întâlnindu-mă cu el în timp ce filma un reportaj pe stradă, i-am spus așa ca ”în glumă” ”Iunus, ai grijă de ”tunul” ăla de pe umăr, că e scump”! Atunci, el a exclamat: ”vezi că a știut”? Normal că a ”știut”, așa cum a știut și de faptul că eu voi ieși dintr-o viață tulbure ”tras” de razele unui soare depărtat. Or, depărtarea este clar o durată de timp, iar soarele, neîndoielnic este Sorina, cea prin care eu am renăscut.
Imediat ce am ieșit din spitalul militar, am început s-o caut pe Sorina. Atacul cerebral m-a făcut să conștientizez un mecanism interior care, în realitate, nu s-a oprit niciodată: ”dorul de Sorina”. De fapt, dragostea mea pentru Sorina a fost permanentă. Timp de aproape doi ani am căutat-o pe internet, am întrebat foști colegi de școală generală pe care i-am mai găsit. Se părea că niciunul nu știe nimic. Apoi, într-o zi de februarie a anului 2017, a venit la Râmnic o fostă colegă, Dorina. Aceasta a propus să ne întâlnim undeva, foști colegi de școală generală, atâția câți ne putem strânge. Ne-am întâlnit la un local din Râmnic. S-a făcut schimb de suveniruri, s-a povestit, s-a râs. Eu am fost adus cu mașina de către Marian, fratele meu, care apoi a luat loc la o masă alăturată, așteptând să mă ia înapoi acasă. Dintr-odată, aproape pe negândite, întreb: ”Îmi puteți spune și mie dacă mai știți ceva de Sorina Cherecheș”? ”Cum să nu”! a exclamat Dorina, ”este chiar vecină cu mine, locuim pe aceeși stradă în Cisnădie. Are trei copii, toți plecați în Germania, dar e nefericită. Primul soț i-a murit, iar acum este în divorț cu cel de-al doilea, un sas și este la fel de nefericită așa cum a fost în prima căsnicie. Vezi că are cont pe Facebook, o cheamă Nicolae acum, după primul soț”. Atât mi-a fost! Am găsit-o imediat cu telefonul, i-am cerut prietenia, apoi, nerăbdător, l-am rugat pe Marian să mă ducă acasă. M-am scuzat colegilor și am plecat. Regăsirea noastră, a mea și a Sorinei, a declanșat în amândoi un vulcan. Cel mai puternic ce poate erupe într-un om. În aprilie 2017 ne-am întâlnit în sfârșit, după peste 40 de ani. Și eram la fel de îndrăgostiți. A fost un an de foc. În aprilie 2018 ne-am căsătorit. Am lăsat în urmă o lume, o viață. Nu regret nimic.
Minunea era la fel de frumoasă și delicată. Sorina a avut un ”dar” (dacă-i pot spune așa): o frumusețe aparte, care nu a părăsit-o niciodată, pentru că s-a adaptat tuturor ”vârstelor” ei. Sorina are o frumusețe ce vine de undeva din interiorul ei. A fost o fetiță cuminte și gingașă. A fost o adolescentă superbă. Fotografiile nu mint. Acum este o femeie frumoasă și delicată. Privirea ei este la fel de vie și blândă, așa cum am păstrat-o în memorie. Avem pasiuni comune: pescuitul, poezia, arta, paranormalul, frumosul în general. Sorina croșetează păpuși. Face pomișori ornamentali din sârmă și pietre semiprețioase. Face păpuși din sîrmă. Croșetează podoabe pentru pomul de Crăciun. Ne plac amândurora călătoriile, vizitele în locuri încărcate de istorie și energii străvechi. Ne plac florile, misterul, obiectele vechi, animalele, muzica plăcută, ne plac liniștea și frumusețea naturii, solitudinea, ne plac oamenii buni. Scriem amândoi poezie. Avem deja câteva cărți editate. Sorina scrie poezii mai frumoase decât scriu eu. Eu sunt versificator, în timp ce Sorina e poet. Ne mai place mult să pescuim. Pentru că eu nu-mi pot folosi ambele mâini, la pescuit Sorina face totul. Este o vitează și o destoinică, peste tot. Ea face tot. Montează cabina de duș, zugrăvește, repară, cultivă și îngrijește grădina, ține casa, conduce mașina, mă oblojește, mă ține curat, mă tunde, îmi pregătește tratamentul, îmi face injecțiile, face absolut tot. Se pricepe la plante medicinale, are o intuiție fenomenală. Ea însăși este un fenomen. Și este foarte delicată și femimină. Este absolut imposibil să nu iubești un asemenea om. Nu, nu este perfectă, nu este cea mai frumoasă, dar pentru mine Sorina este perfectă. Pentru mine Sorina este cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă. Sunt prea orgolios să admit că Sorina nu este așa. Sorina este foarte generoasă. Îi place să dăruiască. Vibrăm la aceeași frecvență. Lângă ea nu mă plictisesc nicicum. Înainte de orice, sunt absolut convins că m-am născut deja îndrăgostit de Sorina. Îmi place să-mi imaginez că noi doi am venit de pe o planetă, Tanis, unde eram un singur suflet. Acolo, pe ea o chema Asinor și era regina norilor. Acum, mai mult decât orice, este un om minunat. Fiecare zi alături de ea este un ”dar” pe care îl primesc cu bucurie. Destinul a făcut ca Sorina să fie soarele acela ce se vedea de mult în viitorul meu.”
(fragment din viitorul volum, ”Destin”)
Fără comentarii!
Cătălin Statie
No comment, indeed !