Viniliștii sunt niște nebuni. Cu certificat! Certificatul lor e cel din bibliotecă. Vinilurile de lângă cărți.

Colecția mea personală, rar a depășit 500 de viniluri. Am avut prieteni care aveau în casă peste 500 de viniluri numai cu muzică simfonică. Și era cea mai mică parte din colecție.

Am făcut multe schimburi de-a lungul anilor cu viniliști, am vândut multe viniluri, am dat cărți la schimb cu viniluri. Mi-am rupt din suflet atunci când rămaneam fără bani și eram nevoit să vând. Și atunci când le cumpăram ba vindeam cartela de masă, ba altceva.

Fac parte deci, dintre cei care îi întelege pe cei care au pasiunea asta. Am cunoscut oameni care au mii de viniluri, care vând și cumpără, care sunt înnebuniți după un anume LP sau single, fac tot ce le stă în putință să intre în poesia lor.

Sunt de asemenea mari melomani. Ele nu stau acolo numai de poză. Trebuie ascultate. Și trebuie și un pick-up cu o doză neapărat electromagnetică, cu cap de diamant, dau exemplu ce am avut eu. Am dat un salariu de stagiar pentru o doză.

Viniluri plus pick-up-uri plus boxe. Că nu se poate fără boxe, care trebuie să scoată sunetul cel mai fin de la cel mai fin vinil de la cel mai fin…Nebunie mare! Drog!

Vinilurile devenit, de mulți ani, actualitate. Marile trupe, dacă nu scot vinil, nu vând.

Colecțiile devin ca burduful uni acordeod. Ba se măresc, ba se micșorează. Dar există și devin perene.

Există. de asemenea, târguri pentru viniluri. DIn ce în ce mai mari și mai multe. Se aduc multe de afară. S-a creat chiar o industrie.

Și femeile care au un viniliști în casă sunt fericite. Ei nu pleacă aiurea, decât poate după cumpărături, ascultă muzică, beau ceva fin, spală vasele și cu nervii calmi, fac ce trebuie.

În clipul de mai jos vă arăt o parte din colecția unui prieten vinilist.

Cătălin Statie