După părerea mea, acest album este unul foarte slab. Și-au pierdut puterea toată. Cred că au intrat în zona rock&roll. Norocul lor este că au avut doi chitariști și clapele care să umple sunetul.

Am început critic descrierea acestui album pentru ca recenzia lui Alexandru să poată să ridice nivelul.

Se vede multă bunăvoință în descrierea melodiilor de pe acest album. Noroc cu compozițiile lui Mihai Alexandru și chitara lui.

Alexandru al nostru, Vraciu, arată din nou mare respect pentru trupele românești considerate etalon. Reușește să găsească elogii pentru fiecare piesă în parte. Și mai ales pentru ”Floare de Iris”, imnul trupei Iris.

La ”ore târzii” de ascultare apare și ”Ore Târzii”, melodia care mai aduce aminte de vigoarea de altădată a trupei.

Alexandru Vraciu este un tip cu mult bun simț de aceea cred că membri de atunci ai formației ar trebui să-și aplece ochii spre recenzia lui.

Poate că un pic de istorie într-o recenzie nu ar strica ca să scoți capul din mlaștina autosuficienței. Iar ultima piesă a pus capac, o umplutură de genul…pune și piesa lui Romeo Vanica ca să-ți treacă albumul.

Cred că această recenzie a fost pentru Alexandru cea mai grea.

Vă invit să vă delectați cu aprecierile lui Alexandru. O bună ocazie a unor aduceri aminte oferite de unul mai tânăr ca mulți dintre noi, rockerii ăștia bătrâni.

Vizionți recenzia albumului IRIS III din subsolul articolului nostru.

Mulțumim Alexandru Arnăutu!

Cătălin Statie