Mă satur de lumina zilei uneori
Și îmbuibat de soare… sau de nori,
Ademenit de umbrele ce sfâșie culori,
Și năucit de insomnii, caut comori
de nuanțe
crescute încă din fașă de amurg
cu speranțe
ce din becuri și din neoane curg
În orașul ce somnoros pare a-mi zâmbi
Să dea un pic mai bine în fotografii…
Versuri și foto: Mihai Ciprian Picioroaga
0 Comentarii