Și începătorii au locul lor în lanțul trofic al desăvârșirii, de la ucenic la maestru. Cineva trebuie să învețe, cineva trebuie să-l învețe.

A plecat din UK cu pandemia, a venit în țară și s-a apucat de făcut cuțite și teci. Nu forjează. Spune că s-a apucat de meștereala cu mâinile undeva prin ianuarie.

”Am primit sfaturi de la diversi meșteri, fără acele sfaturi nu aș fi răzbătut cu ușurință. Și încă descopăr lucruri uimitoare printre meșteri și învăț. Sau cel puțin așa îmi place să cred, că învăț.”

Bunicul din partea tatălui a fost fierar iar cel din partea mamei, tâmplar. Chiar dacă, din păcate, amândoi erau bătrâni atunci când a deschis ochii și nu i-a văzut lucrând. Chemarea străbunilor și-a făcut efectul.

”Am mintea plină de proiecte, forme și combinații de materiale. Sunt constrâns de cele mai multe ori de buget și nu reușesc să materializez anumite proiecte.

Hmmm… Sunt norocos că am întâlnit oameni minunați ce au împărțit cu mine cunoștințele lor și m-au ajutat și mă ajută, să-mi materializez visele!”

Despre unii maeștri precum Stan Dănutz sau Victor Pictor eu am mai scris. Despre alții precum Ionel Gligor sau Valentin Rogojinaru poate că urmează să scriem. ” Sunt oameni simpli și inimoși, iubitori de frumos și muncitori. Oameni ce-și dau sudoarea și uneori sângele doar să aducă puțin frumos în lumea asta.” ” Nu am avut ocazia să-i întalnesc personal, dar poate divinitatea o să așeze lucrurile și va fi posibil acest lucru.”

Mihai dorește să-l menționeze și să-i multumească lui Adrian Schampek, de la care a învățat multe despre pielărit.

”Cred cu tărie în ceva superior. Vorba lui Coșbuc, “credința-n zilele de-apoi… E singura tărie-n noi…”

Și-ar dori ca pasiunea lui să devină meserie. Să poată trăi din asta. Să creeze frumos și să poată să-l cunoască lumea.

Uite așa mai adăugăm un handmader la colecția noastră. Și lui i-am pregătit mai jos un clip cu câteva din creațiile sale.

https://www.facebook.com/jutsu.miyai

Cătălin Statie