Trebuie să recunosc că m-am bucurat tare atunci când am aflat că trupa Olympus Mons va fi pe scenă la Posada 2021.

Sunt un mare fan thrash metal, ascult frecvent acest gen de muzică, sunt mare fan Megadeth și nu suport Metallica și traduc și citesc frecvent versurile melodiilor acestui gen. Am și un canal youtube și chiar o pagină de facebook dedicată thrash-metalului.

Asta nu înseamnă că nu agreez și celelalte ramuri ale metalului, mi-e mai greu cu cel extrem. Traduc însă și citesc versurile trupelor românești de metal în general.

Încet, treptat, am ajuns în zona doom-metalului. Am tradus versuri ale trupelor de doom. La una din trupe am schimbat macazul. Am cerut unei trupe, contrar obiceiului, să-și traducă versurile și să mi le trimită. Și le-am primit!

Și trupa de la care le-am primit s-a numit Olympus Mons. Și nu întâmplător le-am cerut acel lucru deoarece muzica lor m-a atras din prima. Fiind versuri cu mesaj, am dorit ca esența mesajului să ajungă la public nedeformatā de traducere. O muzică complexă, tulburătoare, plină de calitate.

S-au bucurat tare mult că le-am citit versurile și i-am rugat ca una din piese, cândva, să aibă versuri în limba română.

Din scris în scris am aflat și eu și ei că vom fi prezenți la Posada Rock 2021.

Am plecat la Posada împreună cu Stela Feldrihan, curioasă și ea să asculte live trupa care m-a impresionat. Am constatat că la festivalul Posada câștigă trupele care merită, Olympus Mons fiind una dintre câștigătoarele ediției trecute.

Muzica trupei este extrem de expresivă. Echilibrul concepției melodice este auzibil din prima. Sunetul plin te prinde ca într-o sferă. Te pătrunde intens. Sunetul excelent de la Posada m-a făcut să am aceeași apreciere despre muzica lor ca și când aș fi ascultat-o pe youtube. Pe cd nu am apucat.

Ceva din zona psihedelicului mi-a venit în memorie. Dacă solistul vocal ar fi cântat într-o manieră rock și nu metal ai fi zis că aia e zona. Mult metal face bine! Un solist vocal tare și mereu cu ochii pe reacțiile publicului, plin de exuberanță basistul, plin de concentrare chitaristul și cu accente alternative, un tobar care a punctat excelent toate pasajele și cu o prezență feminină la clapele care au umplut sunetul, Olympus Mons au încântat la maxim echipa din care am făcut parte, vreo 20 la număr. Au fost de acord cu mine prietenii, tătici în ale metalului.

Spre deosebire de mulți dintre prezenții la festival, eu am și tradus niște versuri de ale lor, așa că am fost avantajat acolo, în fața scenei. Versurile sunt foarte frumoase. În stil doom, e adevărat, dar eu am și un canal youtube dedicat poeziei și poeților români și înțeleg mai bine exprimarea unor versuri.

Spre satisfacția mea și a Stelei ultima piesă cântată a fost Crimsom Dreams/Vise Tulburate, adică acea piesă a cărei traducere în română am primit-o de la ei și pe care am citit-o pe canalul meu.

La final m-am întâlnit și m-am fotografiat cu protagonista de la clape și cu tobarul, m-am întreținut cu ei, am aflat și câte ceva despre proiecte de viitor. Nu vi le dezvălui, să vi le dezvăluie ei.

(apasă pe fotografie pentru mărire)

Nu v-am dat mai multe date despre trupă, descoperiți-o voi, așa cum am descoperit-o și eu.

Tare trupa asta!

Vă atașez clipul cu melodia care m-a impresionat cât și clipul cu mine citind versurile aferente.

Cătălin Statie     

P.S. Dedic acest articol prietenilor mei veniți de la București în număr atât de mare și alături de care ne-am simțit nemaipomenit, atât eu cât și Stela.