Sydney, Roland, Guy şi Meena în Piaţa Cetăţii din Sighişoara

14 septembrie 2021 | Blues, Festivaluri | 0 comentarii

Vizualizari: 263

Ediţia cu numărul 15 a Festivalului de Blues de la Sighişoara şi-a schimbat locaţia. O alegere inspirată, chiar dacă a fost forţată de pandemie şi distanţarea socială. Vechea Casă de Cultură Mihai Eminescu, intră în renovare. De mult timp era necesar acest lucru şi sper că se va termina favorabil pentru locuitorii frumosului oraş de pe Târnava Mare.

„Undeva lângă Sighișoara se găsea postul de pază militară romană Sandava. Localitatea a fost întemeiată de coloniștii germani, care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Géza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumiți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca ’sașii din Transilvania’, nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință fundus regius (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Cronicarul sighișorean Georg Krauss (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu Schäßburg). Localitatea este menționată în anul 1367 ca ‚civitas’. Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435. Forma ‚Sighișoara’ a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui ’Segesvár’.” (Wikipedia)

O splendoare de cetate medievală, Sighişoara este supranumită cetatea celor nouă turnuri. Este parţial renovată şi cel mai important edificiu, Turnul cu Ceas sau Turnul Orelor este în paragină. Se zvoneşte că nu se găseşte un tehnician capabil să repare mecanica ceasului care deplasează acea platformă cu cele şapte figurine, ce reprezintă zeităţi din panteonul greco-roman. Personal, cred că sunt alte motive, iar ele se leagă de politicieni, acei muncitori cu gura, care nu fac mare lucru pentru ţara noastră. Ce fel de muzică ascultă cei care îi votează?

Cum spuneam, noua locaţie este mult mai potrivită pentru concerte, iar în contextul pandemic de azi nu sunt probleme cu distanţarea. Sonorizarea a fost decentă spre excepţional, aici mă refer la ultimul concert al festivalului, Meena Cryle & Chris Fillmore Blues Band. Vremea a ţinut cu noi, organizatorii au adus blues de la mama lui, diversificat ca ritm şi prestanţă, precum şi blues rock european de aleasă ţinută artistică. Le mulţumesc pe această cale organizatorilor şi le doresc încă pe atâtea ediţii de festival. Singurii care au fost total nepregătiţi au fost comercianţii din zonă, din menu-ul afişat lipseau mai mult de jumătate din produse, mă refer atât la delicii culinare cât şi la licori bahice de poveste.

“The blues is not the creation of a crushed-spirited people, it is the product of a forward-looking, upward-striving people.” (Albert Murray 1916-2013)

Prima seară a fost deschisă de cântăreaţa americană Syndey Ellis, născută în Red Jacket, Virginia de Vest, în anul 1947. Ellis a crescut în Cleveland, Ohio, unde s-a căsătorit și a avut cinci copii. Acum este căsătorită pentru a doua oară, are patru nepoate, trei nepoți şi o strănepoată. Sydney Ellis și-a început cariera în 1991, în Oraşul Îngerilor, elogiind moştenirea sa culturală cu talentul şi elocvenţa vocii sale. După 1995, străbunica Ellis a străbătut 27 de ţări (dintre care amintim doar pe cele europene: Germania, Elveția, Franța, Belgia, Luxemburg, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Finlanda, Croația, Slovacia, Ucraina, Norvegia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Suedia, Italia, Olanda, Austria, Danemarca și Irlanda) şi a susţinut peste 1500 de concerte. Iată că a venit şi rândul României, prin festivalul de la Sighişoara, să se bucure de chintesenţa zestrei culturale afro-americane mărturisită cu sinceritate şi preţuire de Syndey Ellis şi trupa sa. Ea are şase albume la activ (la casa proprie, Black Wallet Records) şi locuiește în prezent într-un sat mic din centrul Germaniei, unde revine cu emoţie pentru odihna şi relaxarea absolut necesară dintre frecventele sale călătorii muzicale.

Am ascultat cu atenţie versiunea ei bluesy la Trouble in Mind, un standard de blues ajuns celebru datorită faimoasei interpretări a excepţionalei Nina Simone şi pot să mă declar mulţumit de Sydney Ellis. Desigur, există şi versiunea celebrei Mariane Faithfull, mai aproape de spiritul jazzy al pianistului, Richard M. Jones, compozitorul acestui hit din 1924. Setlistul Sydney Ellis pentru România a fost următorul: Jump For Joy, A Blues State of Mind, On My Way, Trouble In Mind, Was it A Whisper, Elijah Rock, Just Before Down, I Wanna Go Home, Travellin’ Shoes, Baby Please Don’t Go, All of Me, Summertime, You Gotta Move, Wade In The Water, Mean & Evil, Nobody’s Fault By Mine, Fever. Remarcaţi multitudinea de hituri care puteau atrage succesul imediat al unei trupe pe o scenă de festival, însă nivelul interpretativ general, sunetul şi rigoarea muzicienilor din trupa sa, nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor mele. A fost (totuşi) un decent open act din deschiderea concertului serii, unde lucrurile au stat cu totul altfel şi aici vorbim de Roland Tchakounté.

„Robert Pete Williams, l’un des grands poètes du blues afro-américain, découvert par hasard dans un pénitencier de Louisiane à la fin des années cinquante, décrivait son art comme « la musique de l’air » : « Mon inspiration, mon style, ma sonorité sont fonction de l’atmosphère. Alors je chante et le vent se charge d’emporter ma musique », expliquait-il. L’art de Roland Tchakounté, et ce n’est pas un mince compliment, possède cette même légèreté atmosphérique qui lui permet de toucher à l’universel.”

Al doilea concert al zilei de 10 septembrie 2021 a fost susţinut de muzicianul francez Roland Tchakounté. El leagă punţi culturale între originile sale cameruniene şi osatura caracteristică bluesului, acea reţetă „marcă înregistrată” a Father of the Boogie, John Lee Hooker. Spontaneitatea personalităţii, alături de greutatea vocii sale sunt alte două competenţe care îl recomandă fanilor bluesului de la noi. Personal, Roland Tchakounté îmi aduce aminte de Ali Farka Touré şi de Faris Amine, bineînţeles, între limitele originalităţii creative. Limba sa maternă, bamiléké, aduce un plus de mister şi bizarerie coloraturii bluesului său, o ţesătură admirabilă de ritm sălbatic african, disperare, suferinţă, răzvrătire, speranţă şi bucurie. Sentimente şi spirit liber pe care le imprimă compoziţiilor şi interpretărilor sale. Multiinstrumentist, Tchakounté se face remarcat atât la chitară (este stângaci la fel ca idolul său, Jimi Hendrix), cât şi la chitară bas, pian, ukulele, percuţie şi muzicuţă. Discografia sa numără şase albume, dintre care remarcăm debutul, Bred Bouh Shuha Blues, lansat în 1999, album care s-a bucurat de un mare succes în Franța şi Äbango, din 2005, un album acustic realizat împreună cu încântătorul chitarist al trupei sale, Mick Slide Ravassat. Vă invit să urmăriţi Melena, un videoclip emoţionant şi răscolitor, atât pentru mesajul său, cât şi pentru sensibilitatea interpretării. Am luat amintire albumul recomandat de însuşi Roland Tchakounté, Nguémé & Smiling Blues, bineînţeles, cu semnătura autorului şi remarc la superlativ muzica şi calitatea deosebită a înregistrării.

Concertul Roland Tchakounté a fost unul de excepţie. Autentic şi neobişnuit totodată pentru urechile neavizate, însă cu o sensibilitate entuziastă şi nefabricată, transmiţând bucuria tradiţiei bluesului de origine africană peste veacuri. „Nju bwoh man” (Viaţa este frumoasă) rămâne pentru noi un îndemn şi un sprijin, în aceste timpuri ingrate. Sunet bun, solistici ingenioase, hituri, Misery, Sweet Home Chicago, aplauze sincere, aer curat, publicul dansând, pe alocuri. Mulţumim, o seară faină, încheiată cu un strop de Glenfiddich şi Tullamore Dew, în crama Casei Steluţa, excepţionala noastră gazdă sighişoreană.

Ziua de 11 septembrie 2021 a festivalului de blues de la Sighişoara a început cu recitalul chitaristului american Guy Davis şi s-a încheiat, în bisuri prelungite, cu cel al cântăreţei austriace, Meena Cryle, însoţită de trupa Chris Fillmore Blues Band.

Dintotdeauna, prima dragoste a lui Guy Davis a fost bluesul! S-a format într-o familie de artişti şi a avut contact cu muzica fermecătoare a lui Blind Willie McTell, Fats Waller, şi Robert Johnson, pe care l-a întruchipat într-un personaj pe Broadway.

“That’s what I consider myself, a musical storyteller. I tend to create music but even if I didn’t, I would use somebody else’s music — and if I didn’t have that, I would speak poems or prose. I think that all these things increase me as a performer….The songs, the plays, the descriptions, everything I do with words. They’re all part of each other.” (Guy Davis)

Guy Davis s-a născut pe 12 mai 1952 şi este un adevărat ambasador al bluesului de peste marele ocean. El aduce la Sighişoara mărturia impresionantă a unui mesaj nepieritor, exprimat cu sinceritate şi veneraţie. este autor, profesor, actor şi muzician cu personalitate. Are peste 15 albume în nume propriu şi multe colaborări cu artişti ca Otis Taylor, Pete Seeger, Eric Bibb, Slim Pickens, Nico Wayne Toussaint, Dom Flemons, Fabrizio Poggi. Pentru fanii vinylului recomand, fără rezerve, albumul Sonny & Brownie’s Last Train din 2017! Pe compact disc, am cumpărat de la Sighişoara şi vă recomand, albumul Be Ready When I Call You, de anul acesta, ce păstrează savoarea bluesului originar fără a fi umbrit de calitatea tehnică a echipamentelor preţioase din zilele noastre.

Concertul Guy Davis a fost remarcabil! De la primele piese ne-am bucurat de dulcea alinare a vocii sale calde şi emoţionale, uşor răguşite, pe care cu mândrie a personalizat-o în bogata sa moştenire discografică. Bluesul este o acumulare de stări afective şi poveşti rupte din viaţă, personificate cu fiecare voce, armonie, cadenţă, atitudine. Guy Davis este unul din menestrelii acestui strigăt uman, real, palpabil, nostalgic, şoptit, autoironic, câteodată ostil, câteodată jovial.

„If You Hear this Song! – Don’t Drink The Water!

Keep Moving Along! – Don’t Drink The Water!

If The Fish Are Dead! – Don’t Drink The Water!

And It’s Filled With Lead! – Don’t Drink The Water!

Don’t Drink The Water, ‘till They Make The River Clean!” (Flint River Blues – Guy Davis)

Guy Davis a cântat şi coveruri după Bob Dylan, Lay Lady Lay, fiind una din versiunile reuşite, o melodie pe care o fredonam cu toţii vizionând filmul Midnight Cowboy, o capodoperă a regizorului John Richard Schlesinger din 1969 (Oscar şi Bafta 1970!). Sir Blues Vali Răcilă l-a însoţit pe Guy Davis pe parcursul a două cântece, atât cu vocea sa unică, cât şi cu chitara acustică. Mă bucur că România are un rapsod mioritic cu prestanţă în persoana lui Vali, aşa cum are Belgia, de exemplu, pe Roland Van Campenhout!

În Austria Bluesul este extrem de bine reprezentat! Mulţi dintre dvs. cunoaşteţi (fiindcă aţi fost pe vremuri martori la Big Mamou) sau poate aţi ascultat în propria colecţie nume ale bluesului şi jazzului austriac ca: Al Cook, STRANZINGER BLUES, Gerald Gradwohl, „Sir” Oliver Mally Group, Joe Zawinul, Marius Dobra Blues Band, Mojo Blues Band etc. A fost rândul doamnei Meena Cryle să concerteze în România împreună cu trupa Chris Fillmore Blues Band. A fost un concert de ţinută artistică de excepţie, aşa cum au fost toate pe care le-am văzut la Big Mamou sau Sala Palatului. Primul album al Meenei, Try Me, spune totul despre atitudinea, vocea sa carismatică şi dinamica blues rock a trupei chitaristului Chris Fillmore (cu care cântă de la vârsta de 15 ani). El este lansat în anul 2010 în Germania la celebra Ruf Records şi are ca invitaţi pe: Joanne Shaw Taylor, Eric Sardinas, Donna Grantis, Erja Lyytenen, Coco Montoya şi Shakura S’Aida. O notabilă colaborare este alături de Hans Theessink pentru coloana sonoră a filmului Jedermann Remixed lansat în 2011. În 11 septembrie 2021 ne-am bucurat de o puternică voce feminină din Austria, pe care cu siguranţă o putem adăuga pe lista numelor deja consacrate, văzute şi îndrăgite de mulţi fani ai bluesului din România, aici mă refer, printre altele la: Beth Hart, Ana Popovic, Susan Tedeschi, Bonnie Raitt, Shemekia Copeland, Samantha Fish, Layla Zoe, Sue Foley, Dana Fuchs, Debbie Davis, Carolyn Wonderland, Joanna Connor, Marcia Ball, Larkin Poe şi Elin Larsson.

Show-ul Meena Cryle & Chris Fillmore Blues Band a încheiat strălucit această ediţie a festivalului de blues de la Sighişoara, aflat în impas organizatoric cu atâtea amânari şi refaceri de line-up, bineînţeles, din cauza pandemiei mondiale şi a imposibilitătăţii călătoriilor de peste ocean. Austriaca de 44 de ani, Meena Cryle are o bogată experienţă scenică şi a ales, împreună cu trupa valorosului chitarist, Chris Fillmore, pentru primul voiaj românesc, un repertoriu de top. Iată-l: In My Father’s House, Since I Met You Baby, It’s OK, Down To The Bone, Come To Mama, Bring Me The Water, Well, Well, Well, Movin’ On, Rather Go Blind, Black Rat, It Makes Me Scream, Beg Like A Sinner, Slow Down, Bis: Take This Pressure Off Of Me, Isn’t It A Pitty. Publicul nu a mai stat pe gânduri sau pe scaune, a dansat pe unde s-a aflat, a cântat, a fluierat, a ţipat, a aplaudat tumultuous şi a rechemat trupa la scenă de trei ori. Eu şi Relu Călin am cumpărat două din cele cinci albume pe vinyl aduse spre comercializare şi ne-am bucurat acasă de valoarea muzicală a concertului Meena Cryle & Chris Fillmore Blues Band şi de remarcabila calitate a înregistrării. Valoroasă secţie ritmică care a acompaniat-o pe Meena a susţinut solistici de excepţie, mai ales pe durata înlocuirii unei corzi rupte a chitarei lui Chris Fillmore, iar momentele improvizatorice s-au succedat fericit, unul după altul, făcând deliciul spectatorilor ce s-au bucurat astfel, şi de un final memorabil. Ediţia 2021 nu a putut organiza jam-sesion-uri astfel că, ne-am retras în intimitatea grădinii Casei Steluţa, şi ne-am bucurat de câteva hituri a capélla cântate de Cornel S. şi de succesul tinerei Emma Răducanu la US Open.

(clik pe foto pentru mărire)

Sighişoara Blues Fest 2021, a fost o ediţie aniversară cu personalitate, între inedit şi consacrat, autentic şi tradiţional, cu blues de la mama lui şi blues rock european de ţinută, în aer liber, în Piaţa Cetăţii.

Radu Lupaşcu
13 septembrie 2021