Albumul acesta a lui Vali Sterian a fost un album de referiță în muzica noastră de gen.

Vali Sterian a ascuns în acest album toate visările pe care tinerii din vremurile acelea le aveau și cărora nu le puteau da glas. A făcut-o Vali Sterian într-un mod inteligent. Atât de inteligent încât, dacă și-ar fi dat seama de atunci ce exprimă muzica lui, i-ar fi înscenat accidentul de atunci și atunci l-ar fi închis.

M-am bucurat foarte tare atunci când prietenul Alexandru a făcut recenzia albumului pentru că mi-a adus aminte de super Vali Sterian. Un om admirat de foarte multă lume.

Și de această dată sunt pe aceeași lungime de undă cu Alexandru și ”Iluzia unei insule” este numărul 1 pe album. Pe versurile lui Adrian Păunescu, ”Iluzia unei insule” reprezintă modul în care doi artiști au viziunea unui viitor aiuritor.

Diseara-i plecarea în insula mea

Trăsura de nuc te așteapta la scară

Ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia

Căci câinii politiști s-ar putea să apară

Nu-ți face probleme, birjarul e mort

Și caii sunt morți și trăsura e moartă

Fugim fără martori în nu știu ce port

În insula mea la cinci capete sparte

Nu-ți face probleme, birjarul e mort

Și caii sunt morți și trăsura e moartă…………………………………….

Vă invit, în special pe aceia care ați rezonat cândva cu Vali Sterian, să ascultați recenzia lui Alexandru și, de ce nu, să reascultați albumul.

Alexandru Arnăutu face un mare serviciu muzicii românești și artiștilor români.

Aveți mai jos recenzia sa. Să știți că pe mine m-a făcut să reascult ”Iluzia unei insule”

Cătălin Statie