Seria Beth Hart – High Five România 2021 de la Summer Camp Brezoi, din judeţul Vâlcea, prilejuieşte întâlnirea cu artişti români, aleşi de însăşi celebra vocalistă şi stafful ei, în deschiderea acestui unic tip de eveniment mondial. La sugestia redacţiei Contacte Culturale voi consemna pentru dumneavoastră, show-ul Storytellers.
Seara de 14 august s-a bucurat de un public numeros, venit din multe zone ale ţării, în afară de Bucureşti, Târgovişte şi Râmnicu Vâlcea, am cunoscut şi identificat fani din Suceava, Cluj, Curtea de Argeş. Pentru mine, aventura Beth Hart a început cu o zi înainte, pe 13 august, data în care aveam de rezolvat testul antigen obligatoriu, spre a putea intra a doua zi la concert. Am căutat pe internet varianta cea mai ieftină şi am găsit (la 49,50 lei, la sugestia fiicei mele mijlocii) Clinica Sante, care realizează acest tip de test şi trimite rezultatul în câteva ore, în limba română şi engleză. Nu ştiam însă că este şi un anumit program pentru recoltare, ora 14 fiind limita zilnică, pe care eu am depăşit-o dezinvolt. Motivul testului meu pare-se că a convins asistenta clinicii să-mi recolteze proba şi să stea peste program pentru aceasta. Chiar dacă este firmă privată acest gest merită lăudat şi firma trecută la favorite pentru viitor.
Drumul Bucureşti – Brezoi, pe care în mod normal îl puteam face în 3 ore ziua şi 2 ore noaptea, de această dată l-am parcurs în peste cinci, congestiile rutiere fiind aceleaşi de ani de zile. Dealul Negru, Micii de la Deduleşti, ambuteiajele de la Milcoiu şi din intersecţia cu DN 73 C de la Curtea de Argeş, au fost principalele obstacole în călătoria noastră spre Brezoiul Lumii! Am plecat în jurul orei 13 de acasă şi am ajuns puţin după ora 19 la Summer Camp unde am simţit buna organizare încă de la intrare, tineri respectuoşi şi ageri la minte ne-au întâmpinat cu voioşie, semn că de-acum încolo ne vom bucura de un adevărat eveniment, la fel ca în Occident. Bucureştiul, după cum se ştie, înainte de praf, poluare şi CLAXOANE, are un număr foarte mare de persoane fără adăpost, oameni GRI, extremi de vocali, autobuze insalubre, fără aer condiţionat, trafic infernal în orele de vârf şi mizerie cât pentru DOUĂ capitale. Vara este un calvar! La Brezoi am văzut oameni frumoşi, amabili, veniţi pentru a se bucura de muzică bună, într-un adevărat colţ de rai, nenumarate gherete cu delicii culinare şi bahice, din păcate, cu preţuri în creştere (atenţie mare, organizatori!).
Aşa a fost să fie, o frumoasă seară de august, în care ne-am bucurat de (re)întâlnirea cu prietenii din Bucureşti, Târgovişte şi Râmnicu Vâlcea, cu mereu voioasa doamnă Angela Tomaselli (de la care voi primi un tablou cu celebrul vârf muntos, foişorul de veghe al Brezoiului) şi bineînţeles, cu Marcian PETRESCU şi Beth HART! Am făcut turul locaţiei şi am depistat cortul cu vinyluri, tricouri şi alte mărfuri cu logo-ul preferatei noastre. Ne-am aşezat cuminţei la coadă, conversând cu ceilalţi din jur şi cântărind oferta de vinyluri, CD-uri, DVD-uri, Bluray-uri şi tricouri. Până să ne decidem ce vrem să cumpăram, de undeva din fundal s-a schimbat brusc sonorul ambiental al locului în arhicunoscuta temă L’Uomo Dell’Armonica, semn că începe showul lui Marcian Petrescu cu Storytellers. Exact ca în programul anunţat, la ora 20 fix a început recitalul duetului acustic folk blues, un destoinic proiect, creat de Marcian Petrescu şi Mihai Tacoi, pe care i l-au dedicat regretatului nostru prieten, Costin Grigoraş, binecunoscut jurnalist, aspru critic al artei sunetelor de pretutindeni, autor al trilogiei de proporţii enciclopedice, Faţa văzută şi nevăzută a muzicii.
Proiectul acustic Storytellers reînvie piese legendare din folkul și bluesul american, semnate de Johnny Cash, Bob Dylan, Leadbellly, Bruce Springsteen, Sonny Boy Williamson, Sonny Terry & Brownie McGhee, Big Bill Broonzy, Little Walter, Muddy Waters, dar conţine şi compoziţii semnate de Marcian Petrescu, în limba română, într-un aranjament orchestral original. Showul duetului este energic, antrenant și agrementat cu mici poveşti din istoria autorilor muzicii. O bucurie, un răsfăţ muzical şi o lecţie de viaţă.
În antologia Bucuria sunetelor, pe care am realizat-o acum cinci ani, l-am invitat pe Marcian Petrescu să ne (de)scrie istoria acestui instrument care a revoluţionat bluesul!
„Muzicuţa (harmonica, mouth-harp, blues-harp – cum este ea numită în America) face parte din gama de instrumente numite „instrumente cu lamele libere”, adică instrumentul care creează un sunet prin vibraţia unei lamele care nu loveşte suportul pe care este montată(aşa cum se întâmplă la un saxofon). În această gamă de instrumente alături de muzicuţă intră acordeonul şi concertina.
Acest concept al lamelei libere se pare că a fost inventat în anul 3000 î.e.n. în China, de către o împărăteasă numită Nyn-Kwa şi purta numele de Sheng(voce sublimă). Invenţia a fost adusă în Europa de Vest, de către un călător, abia în secolul al XVII-lea!
Prototipul instrumentului a fost inventat în 1821 de către un tânăr ceasornicar german, Christian Friedrich Ludwig Buschmann, care a montat 16 lamele de bronz pe un suport şi l-a botezat mund-eaoline (harpă de gură). Un alt ceasornicar, Christian Messner, a învăţat să fabrice instrumentul şi a început să-l vândă. Totuşi acest instrument rudimentar avea un mare cusur… sunetele nu puteau fi obţinute decât prin suflarea aerului, nu şi prin aspirarea lui aşa cum se procedează în prezent. Cel care a definitivat conceptul de muzicuţă în forma cunoscută şi astăzi, a fost un alt german, Matthias Hohner, care în 1857, la vârsta de 24 de ani, l-a îmbunătăţit şi apoi l-a produs la scară industrială. Prin 1862 producţia depăşise un milion de exemplare pe an, de unde la început numărul lor era de doar 650!
Cu puţin timp înainte de izbucnirea Războiului Civil, Hohner a trimis câteva muzicuţe rudelor sale care emigraseră în State Unite, aceştia constatând cu surprindere că muzicuţa devine populară printre americani într-un timp extrem de scurt. În perioada imediat următoare, în timpul războiului, când soldaţii din ambele tabere au început să le foloseasca, dar şi după război, datorită negustorilor ambulanţi şi a emigranţilor în plină mişcare pe întreg cuprinsul Americii, muzicuţa devine cunoscută şi foarte apreciată. Aşa se face că spre sfârşitul secolului al XIX-lea în America se exportau mai mult de jumătate din cantitatea de muzicuţe fabricate în Germania(circa 10 milioane anual). Modelul MARINE BAND, aflat şi acum în fabricaţie, a fost introdus pe piaţă în 1896 şi a contribuit se pare decisiv la popularizarea muzicuţei, devenind unul dintre cele mai iubite instrumente în istoria Americii şi definitoriu în special în genul muzical numit BLUES.” (mic extras din antologia Bucuria sunetelor, Ed. Din Condei, 2016)
Marcian Petrescu, soldatul nostru confederat din viitorul serial de televiziune Django (cea mai mare producție internaţională de televiziune realizată în ţara noastră, din toate timpurile şi una dintre cele mai mari producţii cinematografice după Cold Mountain, a cărui regizoare este Francesca Comencini, celebră pentru serialul Gomorrah).
Este membru fondator al grupului Trenul De Noapte, muzician instrumentist (muzicuţă), cel mai bun instrumentist de gen din România. Profesor de muzicuţă, tehnician reparator, customizer de muzicute şi om de radio. S-a născut sub semnul Capricornului, pe data de 1 ianuarie 1974, în Buşteni, judeţul Prahova. A început studiul muzicuţei ca autodidact în anul 1996, iar între 1998 şi 2000 a condus în oraşul Oneşti, prima sa formaţie numită Blues Syndicate. Are la activ patru albume de studio, cel mai recent fiind Drifting Blues (2018). Urmăriţi-l în duet sau cu trupa sa!
Mihai Tacoi este unul dintre cei mai buni chitarişti ai tinerei generații de muzicieni, cu personalitate atât în blues, cât și în muzica rock sau rock alternativ. Este profesor de chitară și, pe lângă activitatea din grupurile Trenul de Noapte și Storytellers, este liderul formaţiei :umbra, de mare succes la public. :umbra înființată în ianuarie 2015, (şi) se identifică printr-un sunet puternic și melodios cu influențe postrock și grunge. „Trupa vede aparițiile live ca pe cea mai bună armă a lor, experiența publicului cu formația fiind una personală, muzica lor reuşind să creeze un mediu intim, în care se trăieşte intens.” Componenţa trioului este: Mihai Alexandru Tacoi – voce principală și chitară; Matei Pușcaru – chitară bas și backing vocals; Cristi „Chinezu” Constantin – baterie.
Pentru amatorii de setlist-uri, iată şi piesele cântate de Storytellers în deschiderea concertului Beth Hart din 14 august 2021: My Babe; Knockin On Heaven’s Door; Down By The Riverside; Where Do You Sleep; Room To Move; Son I Never Knew; Help Me; Drum greşit; Key To the Kighway; Cicăleala ei; Sure Seems Strange; House of the Rising Sun.
A fost un recital foarte bine primit de cei 2000 de fani ai bluesului prezenţi la Brezoi şi cred că înregistrarea ar putea fi folosită pentru un viitor album Storytellers! Atât Marcian Petrescu, cât şi Mihai Tacoi au putut demonstra tehnici vocale şi interpretative de o rafinată ţinută artistică, publicul beneficiind de un recital impetuos, demn de un act muzical de excepţie din deschiderea evenimentului Beth Hart – High Five România! O constatare şi o întrebare: Chimia ridică zona! Cât mai doarme Bucureştiul?
Radu Lupaşcu
16 august 2021
Foto: Radu Lupaşcu, Ioan Ciobotaru, arhiva Marcian Petrescu
Nota redactiei: Noi, cei de la contacteculturale.ro suntem mari fani Marcian Petrescu.
0 Comentarii