Bălăjan Teodora a creat marca SMILEATH. Lucru manual în piele, creat cu grijă, lucrat cu grijă, fotografiat cu grijă și prezentat de mine tot cu grijă.
Cu antecedente în familie, în lucru cu mâna, al pielii, Teodora se trage încet, încet, dinspre corporatism înspre ”pămâtenism”.
”Eu sunt Teodora.
Am învațat să cos de mână de la mama și să cos la mașina de cusut de la tata (cojocar de meserie, dar priceput în toate ale lucrului cu pielea).
Încă de mică petreceam mult timp în atelierului tatălui meu, uitându-mă cum transforma bucațile de piele în ceva folositor. Mirosul de piele îmi aduce aminte de copilărie și tare mult îmi place.
În timpul liceului mi-am făcut singură prima geantă, pentru școală. După mulți ani, anul trecut a reînviat dorința de a lucra cu piele, dar din lipsa de spațiu, am fost nevoită să cos de mână. Așa a luat naștere „Smileath – leather accessories”,- locul unde găsiți portofele, gentuțe, cureleșsi alte accesorii lucrate cu mult drag, integral manual. De fel sunt perfecționistă, mai ales atunci când e vorba de handmade, de aceea nu pleacă din atelier nimic până nu îmi place mie, cum iese.
A fost foarte greu să mă hotărasc asupra numelui,îinsă cred că se potrivețte foarte bine pentru că asta vreau să transmit.
Doar zâmbete pe buzele celor care poartă accesoriile mele !
Cunoștințele de bază le am de la tatăl meu, dar este nevoie de mult mai multă informație astfel că, am petrecut zeci de ore documentându-mă și încă mai am multe de învățat. Spiritul autodidact mă ajută mult și mereu caut să îmi îmbunătățesc tehnicile.
Fac asta din pasiune și doar part time, activitatea mea principală fiind creșterea celor doi copii care ne bucură zilele.
Inițial am vrut să lucrez pentru uz personal și pentru familie, dar nu am putut să refuz prietenii și cunoscuții. Apoi am descoperit tot mai multe persoane carora le place ceea ce fac, ceea ce mi-a dat încredere să merg mai departe.
Am absolvit Facultatea de Stiinte Economice în Cluj-Napoca și după 12 ani de corporație simt că m-am redescoperit.
Când lucrezi cu plăcere, nimic nu este greu”.
Panică printre corporatiști…ne crează handmad-iști!
Nu este prima dată când scriu despre cei care părăsesc corporațiile și devin hanmade-ri sau care lucrează în corporații și sunt handmade-ri și visează să rămână numai handmade-ri. Și nu este prima mamă, handmader, care-și crește copiii și despre care scriu.
Mă repet! Spiritul românesc al creației manuale nu moare odată cu globalizarea și trebuie un nivel de trai un pic mai ridicat ca tot românul să-și permită să cumpere unicate lucrate de români. Și că trebuie cumpărate, în principal, lucruri făcute de handmade-rii români.
Punem și noi, cei de la contacteculturale.ro umărul la asta. Punem și un mic clip cu produsele Teodorei.
Cătălin Statie
0 Comentarii