Theo Van Gogh puse scrisoarea, desfacută, pe masă. Simți, brusc, nevoia să se așeze. Ceea ce si facu . Trase paharul de vin mai aproape  apoi sorbi adânc . Obrajii săi mai prinseră ceva culoare. Scrisoarea emotionantă trimisă de bietul său frate, Vincent Van Gogh îl tulburase profund, îi provocase sentimente diferite, compasiune, frustare, deznădejde…Luă scrisoarea și o  reciti, de astă dată mai liniștit :

“ Dragă Teo , nu am ce să fac dacă tablourile mele nu se vând…Dar va veni și ziua când își vor da seama că valorează mai mult decât simplele culori pe pânză și decât toată viața mea…“. Aceste rânduri scrise de Vincent Van Gogh la 28 octombrie 1888 , fratelui și susținatorului său financiar Theo Van Gogh constituie, de fapt, o previziune profetică. Marea majoritate a picturilor lui Vincent nu au putut fi vandute de Theo pe piețele de artă ( pariziene in special) ale acelei vremi. Dacă s-ar fi vândut,  probabil ca actualul muzeu Van Gogh din Amsterdam nu ar mai fi existat.

Muzeul și-a deschis oficial porțile la data de 2 iunie 1973 . Dincolo de valoarea sa artistică  și arhitecturală, Muzeul Van Gogh devine și mai interesant datorită poveștii ce stă în spatele inființării sale, poveste ce include, oarecum curios, o succesiune de morți premature a unor persoane implicate în realizarea acestei colecții si a adăpostului său de azi…

Istoria începe cu moartea pictorului la vârsta de numai 37 de ani,  la 29 iulie 1890. Van Gogh nu a lăsat niciun testament. Surorile sale, Anna, Elisabeth și Wilhelmine au decis ca moștenirea să-i revină fratelui lor, Theo, in contextul în care  marele artist a fost tot timpul  susținut financiar de acesta. La doar 6 luni după moartea lui Vincent Van Gogh , fratele său  Theo  a decedat și el. Tablourile ce constituie colecția de astăzi i-au rămas soției sale Johanna Bonger și ulterior, la moartea acesteia fiului său, Vincent Willem, nepotul marelui pictor. Trebuie spus că Johanna a vândut doar câteva tablouri pentru a se putea întreține, fară ca valoarea totală a patrimoniului artistic să fie afectată .

Johanna Berger, cumnata lui Vincent Van Gogh, s-a recăsătorit în anul 1901 cu pictorul și criticul de artă Johan Cohen Gossachalk, care s-a implicat în alături de soția sa în promovarea operelor lui Vincent Van Gogh. Ca urmare a acestor eforturi,  prima expoziție importantă care l-a avut în centru pe Vincent Van Gogh, a fost organizată în anul 1905, la Muzeul Stedelijk din Amsterdam. Johan Cohen Gossachalk decedează și el, prematur, în 1912. Revenită la numele de Van Gogh, Johanna continuă promovarea lui Vincent Van Gogh sprijinită în anii ce vor urma de fiul său Vincent Willem pentru administrarea și promovarea patrimoniului artistic Van Gogh. Ca urmare o primă acțiune are loc  în anul 1914 când sunt publicate integral scrisorile trimise de Vincent fratelui său Teo .

Vincent Willem va deveni personajul cheie în istoria muzeului . Deoarece tablourile au și ele o istorie interesantă, de exemplu, cum au fost a scunse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial după dunele de nisip ale plajei din Castricum,  Vincent Willem s-a hotărât să creeze un spațiu în care să fie adăpostite lucrările. Înființarea acestuia a fost decisă în 1962 după ce Parlamentul Olandez a aprobat achiziționarea tuturor operelor aflate în proprietatea lui Vincent Willem. Fiul lui Theo van Gogh l-a desemnat pentru proiectarea acestuia pe Gerrit Rietveld, foarte apreciat la acel moment. Lucrările de construcție au început în anul 1963. În 1964, Rietveld moare. După moartea acestuia , coordonarea proiectului a fost preluată de către Van Dillen care a murit și el în 1966. Clădirea a fost finalizată complet de J. van Tricht. Vincent Willem a tăiat panglica inaugurală pe data de 20 iunie 1973. Clădirea a fost proiectată astfel încât să primească 60.000 de pesoane pe an. Calculele au fost greșite deoarece începând cu 1997 a fost depășit pragul de  un milion de vizitatori annual. Pentru a oferi condiții optime de vizitare a fost ridicată o nouă clădire și au fost renovate spațiile vechi, sub conducerea arhitectului de origine japoneză Kisho Kurokawa.

Muzeului i-a fost conferită o paletă de nuanțe omogene de gri. Spațiile interioare ale acestuia sunt mari și luminoase, iar lumina proiectează reflexii continue și armonioase pe tablouri. Muzeul este compus din nivelurile 0, 1, 2 și 3. La nivelurile 0 și 3 sunt expuse operele unor mari artiști ai secolului al XX-lea (Paul Gauguin, Claude Monet, Paul Signac, Auguste Rodin, Pablo Picasso etc.). La nivelul 1 se află operele lui Vincent van Gogh, iar la nivelul 2 o sală de consultare.

Muzeul Van Gogh este în mare parte un muzeu al post-impresionismului; Van Gogh aparținea acestui curent artistic. Muzeul deține peste 200 de picturi, peste 1.000 de desene, zeci de stampe, 4 albume și aproximativ 750 de scrisori trimise sau primite de marele artist. Amintesc câteva din lucrările sale ce pot fi admirate aici , ”Natură moartă cu varză și saboți de lemn ” 1881, ”Țăranca ” 1885 , ”Mâncătorii de cartofi”1885 , ”Podul Langlois ” 1888, ”Autoportret la șevalet” 1888, ”Dormitorul din Arles ”1888, ”Natură moartă cu floarea-soarelui ” 1889, ”Iriși ”1890, ”Lan de grâu cu corbi ”1890 .

Vă doresc să puteți să călătoriți spre acest muzeu și să vă bucurați ochii și sufletul zăbovind la colecția Van Gogh ! Pe curând !

Florin Safta

Nota redacției : Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe. Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume.