Nu știu dacă a fost întâmplare sau chemare!

Am ajuns în orașul Câmpina, pentru a sonoriza un spectacol, fiind într-un turneu prin țară.

Un prieten din oraș, m-a provocat și mi-a stârnit curiozitatea. Mi-a spus  ”mâine dimineață nu te mai duce la bere, mergi la castel”.

Dimineața am băut cafeaua și având suficient timp, până pleca autocarul, am mers prin centrul orașului.

După câteva zeci de minute, am rămas pe loc.

Ceva  îmi crea o stare de hologramă, eram pe șosea dar fragmente din mine erau în astral, primind multe imagini greu de focalizat.

Am întors capul și dincolo de câțiva copaci, era CASTELUL, Templul Lumii de Dincolo.

Am văzut Castelul ”Iulia Hașdeu”.

Am pășit dincolo de poartă și m-am cufundat într-o zonă cu o încărcătură mistică dar și fantastică.

Am pătruns în interior și am văzut un stil arhitectonic ca o joacă a Creatorului Suprem, nu era în stilul a ceea ce eu știam, era… un capriciu al unui arhitect din lumile lui H. J. Wells.

Am privit, m-am minunat, am tresărit, am simțit frig, a fost și tare cald iar timpul nu trecea, el era acolo, fără a se scurge în vreo direcție.

Am aflat că Templul de la Câmpina, închinat Iuliei Hașdeu, a fost locul de refugiu pentru Bogdan Petriceicu Hașdeu, după moartea unicei sale fiice. Extrem de afectat de moartea Iuliei, B.P.Hașdeu a construit între 1894 şi 1896, un edificiu straniu, menit să-i mijlocească tatălui îndurerat comunicarea cu fiica sa, din ”Ceruri”, prin şedinţe de spiritism.

A fost denumit Castelul Magului sau ”Templul Spiritist de la poalele Carpaţilor”.

Această construcţie, alături de cavoul familiei Hașdeu, din cimitirul bucureştean Bellu, sunt unicele temple spiritiste din lume.

Circumstanţele construirii acestui edificiu nu sunt clare nici astăzi. Atât se ştie, că Hașdeu ar fi primit planurile de construcţie ale castelului de dincolo de moarte, de la fiica sa, în urma unei şedinţe de spiritism.

În templu, marele cărturar şi-a continuat practicile spiritiste, pentru a ”vorbi” cu Iulia, iar toate întrunirile oculte erau descrise într-un jurnal chiar de Bogdan Petriceicu Hașdeu. Din perioada 23 decembrie 1890 până în 18 aprilie 1903 s-a păstrat transcrierea unui număr de 101 rezumate ale şedinţelor de spiritism. Potrivit acestora, Iulia vorbea despre casă, îi dădea tatălui ei sfaturi cu privire la diverse probleme şi povestea chiar şi despre vieţile ei anterioare.

Iulia Hașdeu a fost un copil precoce, un geniu în miniatură. La vârsta de doi ani şi jumătate ştia să citească, la patru ani scria, la cinci ani compunea primele poezii, la opt ani trecea examenele de şcoală primară, iar la 11 ani termina liceul Sfântul Sava din Bucureşti. Fetiţa scria poveşti pentru copii şi versuri, pe teme istorice, chiar înainte de a împlini şapte ani. În adolescenţă, cunoştea trei limbi străine, franceza, germana şi engleza, scria poezii, piese de teatru şi poveşti.  A murit în toamna anului 1888, cu câteva luni înainte de a împlini vârsta de 19 ani, răpusă de tuberculoză.

În interiorul castelului, în cel mai înalt turn, există un pronaos cu oglinzi paralele și un altar. În mijlocul turnului, unde se urcă pe trepte metalice, se află o statuie a lui Isus sculptată de Raphael Casciani.

Am privit documente, fotografii, manuscrise și în săli prin care treceai permanent, parcă erai însoțit de spiritele celor doi nepieritori, veșnic prezenți.

Am plecat fizic din Castel dar ceva din mine a rămas, este și va fi în veșnicia existenței acelui loc divin.

Mergeți acolo… vizitați și fiți siguri că ceva din voi, va rămâne veșnic în castelul de la Câmpina.

Văzute și trăite de Manea Mihai ”cROCo”

Stelele de Iulia Haşdeu

sunt stele pe bolta înaltă

ce semănă cu diamante

care în noaptea învoalată

se oglindesc fascinate

stele ca acestea şi pe pămînt

noapte şi zi mereu strălucesc

încărcate de mister ziua sunt

iar noaptea – de iubiri povestesc.

şi stelele fermecătoare

luminează în seninul pur

cu îndrăzneală în culoare

ca şi-n imensul cer de-azur…

N.R. Cu ajutorul fotografiilor autorului acestui articol, am construit un clip și vă invităm să-l vizionați.