Traducerea cuvântului underground poate însemna și ascuns sau ilegal.

Muzica underground reprezintă o varietate de subgenuri muzicale, ce dezvoltă o mișcare subculturală, independent de vizibilitatea, aprecierea, sau promovarea comercială a mainstream-ului.

Formațiile și artiștii underground, în general, semnează contracte la casele de discuri independente și susțin spectacole în locații mici și își promoveaza muzica prin viu grai, site-uri web(așa cum este și al nostru), reviste de specialitate și, uneori, prin posturi radio.

Unele genuri muzicale underground nu și-au părăsit niciodată originile non-mainstream, cum ar fi hardcore-punk-ul agresiv din care s-a născut thrash-ul. Unele stiluri underground devin la un moment dat mainstream.

Problema cea mai mare este aceea că genuri muzicale foarte cunoscute și foarte apreciate au trecut în underground. Și mă refer aici doar la blues și mai ales la jazz.

Mainstream-ul bine condus și coordonat de establisment, alege genul care trebuie promovat, cu cât trebuie plătit, cât trebuie să se ”întoarcă” și genuri, ca cele menționate mai sus, au trecut în underground.

În underground găsești muzică și muzicieni excepționali, îi descoperi în cluburi, la festivaluri, pe plaje și mai nou, în metrou, în mall-uri și mai ales pe stradă.

Din când în când, o parte din ei sunt atrași în mainstream, devenind ultrasofisticați, corporatizați, creația lor impunandu-se cu forța. Își pierd originile și puțini dintre ei rămân cu picioarele pe pămant. Nu vreau să spun aici și ce obiceiuri prind.

Vreau să închei spunându-vă că, muzica din underground are cei mai dedicați și fideli ascultători. Priviți la publicul de la festivaluri și încercați să mă contraziceți.

Cătălin Statie