La vreo săptămână după apariția articolului despre Muzeul Orsay mă sună un bun amic și mă-ntreabă care muzeu e subiectul urmatorului articol:

”Păi Brukenthal din Sibiu, zic. Spuneai în articol că esti subiectiv prezentând acel muzeu, Orsay. În cazul tău erai subiectiv dacă începeai cu asta, cu Brukenthal…și începe să mă tachineze…” ai uitat de unde ai plecat”… s.a.m.d.”

Pe undeva avea dreptate. Doar sunt născut acolo, în Sibiu. Așa că am hotărât să continui seria de articole despre muzee cu Brukenthal pentru că, recunosc, sunt sentimental dar mai ales pentru că, acest divers și laborios complex muzeal care este Brukenthal, o merită pe deplin .

În Sibiul copilariei mele (timpurii) când cineva se referea la Brukenthal avea în vedere Palatul Brukenthal. Adică, acea cladire  din Piața Mare, construită în stilul barocului târziu de baronul Samuel von Brukenthal, guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei între anii 1777  si 1787. Această clădire(finisată în 1788) și colecțiile baronului (pictura,stampe,carte,numismatică) constituie punctul de plecare a ceea ce este astăzi Muzeul Național Brukenthal, un complex de muzee, galerii și colecții care neapărat trebuie văzute. Garantez că vizitarea complexului  muzeal devine de fapt un periplu amplu. Periplu în care vom regăsi aspecte multiple ale trecutului dar și ale unui prezent în plină transformare, oglindite deopotrivă într-o largă varietate de exponate. Toate cuprinse în 10,000 mp de spații expoziționale dispuse în nouă edificii, dintre care cinci sunt palate ridicate în diferite epoci.

Complexul muzeal este structurat astfel:

1. Palatul Brukenthal cu Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Românească, Biblioteca Brukenthal, Ghipsoteca, Cabinet de Cartografie, cabinet de Stampe. Galeria de Artă Românească este excepțională. Există acolo o lucrare excelentă care ar merita mai multă considerație, mai multă publicitate și anume “Fata în albastru “, pictură din 1868 a lui Mișu Popp, ardelean din Brasov. Pictat la Câmpulung Muscel, tabloul o reprezinta pe Elena Costea;
2. Muzeul de Artă Contemporană, adăpostit de o clădire cu valoare arhitectonică și istorică, datata 1901 care, de-a lungul timpului, a fost gazda mai multor organizații culturale și care a fost destinată exclusiv artei contemporane. Cred că această galerie, ce prezintă o personalitate bine conturată, bine orientată către public, reprezintă o alternativă interesantă și o ofertă concurențială Muzeului Național de Artă Contemporană din București;
3. Muzeul de Istorie a Farmaciei (deschis în anul 1972) reprezintă prin profilul său o raritate în peisajul muzeografic românesc dar şi European. Înfiinţarea muzeului în Sibiu a avut o dublă motivare: pe de o parte aici a funcţionat prima farmacie pe teritoriul ţării noastre, atestată documentar în anul 1494; pe de altă parte în zona Sibiului s-a dezvoltat o bogată tradiţie a activităţii farmaceutice. Clădirea ce adăposteşte muzeul se află în centrul istoric al Sibiului, constituind un monument istoric de arhitectură cu elemente gotice şi renascentiste, datând din anul 1568, aici funcţionand una dintre cele mai vechi farmacii sibiene, a treia în ordine cronologică, înfiinţată în jurul anului 1600 şi denumită La Ursul Negru;
4. Muzeul de Istorie se află în vecinatatea Palatului Brukenthal amplasat în ansamblul architectonic cunoscut drept Casa Altemberger. Clădirea a fost cumparată în 1545 de Magistratura orașului și timp de 400 de ani a adăpostit Primăria Orașului. În fapt, este vorba de un ansamblu format din zece unităti arhitectonice la care se adaugă turnul de apărare, ansamblu aflat între cele mai importante structuri gotice din Europa de Est. Colecția mea preferată din acest muzeu este ”Colectia de arme și armuri”.
5. Muzeul de Istorie Naturală. Construită în stilul Renașterii italiene târzii, clădirea în care se află muzeul a fost inaugurată la 12 mai 1895, având ca scop găzduirea colecțiilor Societații Ardelene de Științele Naturii înfiintata la 1849 de un grup de intelectuali naturaliști sași. Vizitarea exponatelor, prezentate în modalităti deosebit de atractive, pe cele trei niveluri ale clădirii dar și în grădina edificiului(vezi dinozaurii expusi aici), reprezintă o experiență minunată pentru copii;
6. Muzeul Cinegetic, poartă numele colonelului August von Spiess, vânător al casei Regale a României. Clădirea a fost donată de către fiicele acestuia iar în anul 1966 a fost deschis muzeul, primul din țară cu acest profil. Cele 1600 de exponate sunt grupate în câteva colecții din care v-o recomand pe cea de arme și instrumente de vânătoare .

În încheiere amintesc că, în cadrul Muzeului Brukenthal se mai pot vizita Sala cu Frescă, laboratoarele de restaurare(cine poate…) și, evident, magazinele muzeului.

Vă recomand să alocați două zile pentru a vizita obiectivele de mai sus, garantez că merită. Nu aveți nevoie de mașină, toate fiind aproape unele de altele, în centrul Sibiului. Ceva mai departe(cam 10 minute de mers pe jos) este muzeul cinegetic. Și în timpul acordat muzeelor nu vă faceti probleme cu masa și repausul. La tot pasul, în centrul orașului sunt terase, restaurante, cafenele,etc.,etc. Totuși rezolvați cu cazarea din timp, în Sibiu, e cam problematic să găsești cazare dacă nu faci rezervare din timp.

Închei cu mâhnirea mea personală…Și anume, ce s-a ales din Piața Mare, o suprafață imensă pietruită, pavată, cenușie, vara foarte încinsă… Și ce parc frumos era acolo, cât de vesel se îmbinau culorile florilor din parc cu reflexiile cromatice ale fațadelor clădirilor vechi deci și a Palatului Beukenthal, în ceasurile în care soarele le binecuvânta cu lumina sa! Ce farmec s-a pierdut!

Poate că loc pentru târguri și evenimente se găseau în altă parte …

Florin Safta

P.S. Își mai amintește cineva tramvaiul acela “antic”, dar atât de pitoresc, ce urca gâfâind către centrul vechi și trecea greoi prin Piața Mare ca un urs gălăgios cu clopoței ?