Am să reiau o parte din articolul scris de mine cu mult timp în urmă.

”Așa că am fost mai mult decât încântat să particip la Electric Blues, la Clubul Țăranului, pe 7 februarie, să-i văd și să-i ascult pe Johnny Mitrache și The Wellknown Boys.

Aceșți ”boys” au fost de fapt o combinație reușită dintre veterani ai blues-ului românesc, Vali Vatuiu, Totu Rareș, Johnny Mitrache și  tinerii și talentații și destul de experimentații: Cosmin Fărcaș-clape și Mike Dragomir-bass. Prima senzație a fost că scenă va cădea într-o parte. În stânga greii, Totu Rareș (greu la propriu și la figurat), Johnny Mitrache, bine trăit la Paris cu”mingea sub tricou” . La centru, singur, Vali Vatuiu, de aceiași vârstă cu mine . Iar în dreapta, subțirei, trași prin inel, cu cercel în ureche sau cu bărbiță la modă, cu tupeul caracteristic vârstei, Mike și Cosmin.

Doamna de lângă mine, soacră în devenire, l-a remarcat în special pe Cosmin și pe fata care-l ținea bine de braț, să nu-l scape. Și au început să cânte.

Înebunitor. Blues American de cea mai bună calitate. Au parcurs geografia blues-ului de la delta secată a fluviului Colorado până la vestita deltă a fluviului Mississippi, trecând prin Chicago.

Vali Vatuiu ”veteran al blues-ului” cum l-a caracterizat domnul Alexandru Sipa, a intrat în transă. La un moment dat a închis ochii, am crezut că a adormit și că picioarele și mâinile merg fără el. Începuse să tripleze bătăile la pedală. Nu degeaba este căutat și cânta în diferite formule. La festivalul de la Brezoi, de anul trecut, a făcut parte din vreo patru formule, inclusiv din aceea în care ”dădea cu mopul”. Îl cunosc de vreo 20 de ani.

Despre Totu Rareș ce să mai spun? După părerea mea este, de departe, cel mai bun produs românesc în blues. Dacă aș avea o putere specială în țara asta, l-aș numi ”principalul produs la export” . Sunetul chitării lui atinge coardele sensibile ale oricărui organism. Faptul că i s-au rupt două corzi înainte de a urca pe scenă a fost de bun augur. La un moment dat, la un solo, doamna de lângă mine m-a strâns puternic de braț. Eu nu-mi dau seama, cum de nu pierde calorii, după trăirile de pe scenă. Încă o dată spun că, într-un articol, nu pot să-l descrii pe Totu Rareș.

”Un extrem de talentat bluesman român stabilit la Paris de mai mulți ani, respectiv Johnny Mitrache, am putea spune fără exagerare chiar, un bluesman înnăscut, revine periodic în țară (deh, dorurile/nostalgiile/iubirile sînt tare puternice în cazul lui), pentru a-și reuni oastea electrică și electrizantă, și a susține ici-colo, fără prea multe repetițîi, că nu e cazul, cîte un happening de…inimă albastră/blue…” zice Alexandru Șipa.

J.Mitrache, că să-l americănesc, are un mare ”defect”. E din Craiova. Adică oltean, ca mine . Un oltean care știe să cânte blues. Și care a ales să-și sărbătorească ziua de naștere pe scenă, alături de oameni speciali, într-un local special și sub bagheta unui organizator special.

Eu spun că J.Mitrache a fost o mare surpriză pentru urechile mele. Mulți dintre artiștii noștrii de blues știu să cânte și cu vocea. Dar vocea lui J.Mitrache sună într-un mare fel. I-am și spus la pauză. Parcă ar fi mestecat toată viață tutun și ar fi băut ” whiskey in the jar” prin cine știe ce pădure din ”deltă”.

O voce adevărată de blues. Cu răgușeală specific Americană. Fără a forța microfonul și fără să-i ceară sunetistului să-l scoată în evidență cum fac unii.

În plus de asta, J.Mitrache este un om jovial, tot timpul cu zâmbetul pe buze, deschis la suflet, un om cu care-ți face plăcere să discuți.

Un domn respectabil de la masă lui J.Mitrache, un domn cu ochelari fumurii, extraordinarul Paul Negoiță, a fost tot numai un zâmbet și a aplaudat cu plăcere, pe toată durata concertului.

………………………………………………………………………………………………………………………………

”Cireașa de pe tortul”… muzical, a fost tînăra și extrem de talentată Maya Ciosa, recent, în 2019, cîștigătoarea emisiunii-concurs de la ProTV „Vocea României junior”, cu care, cel puțîn Rareș Totu, s-a încumentat să cînte, nu întîmplător, cu mult succes, pe scene din Brașov și Râmnicu Vâlcea (Aby Stage Club)-2019, piese cunoscute din repertoriul internațional de pop, blues și rock !… că să-l parafrazăm pe domnul Șipa.

Însoțită de tatăl ei, tânăra solistă mi-a lăsat o impresie foarte bună. Sper ca tatăl ei să știe să o țină modestă și să o ferească de anturajele care distrug din fașe, tinerele noastre talente.”

Ziua de naștere a lui Johnny a trecut fără ca el să poată să-și susțină concertul de ziua lui, alături de prieteni. Și fără ca eu să fiu în sală. Sau pe aproape.

Lipsa lui și a altor artiști din viața noastră ne seacă pe dinăuntru. Vibrația internă a organismului a scăzut în intensitate și asta se vede. Carapacea care s-a așternut deasupra îi doboară pe aceia care visează frumos. Plăcerile se disipă și hrana materială nu mai poate susține  arderile interne.

De-a lungul vremurilor, între artiști și public s-a creat o simbioză care a mers pînă în ADN. Și această informație genetică este greu de șters.

Așteptăm, din nou, vechea hrană.

Cătălin Statie