Pe o masă solidă din sufragerie trona un Oberon masiv.

Mai ținți minte radioul acela mare, mare și greu, din lemn masiv? De culoarea stejarului? ”Pe lămpi?”

Avea doua butoane mari în față, un difuzor în partea de sus acoperit de o pânză, cu un ochi mare în dreapta care se umplea de culoarea verde atunci când se încălzeau lămpile.

La acel aparat de radio tata asculta Vocea Americii. Născut pe 4 iulie, tata avea un cult pentru americani.

Cu toate astea, atunci când doctorul Menasian, fugit în America(Statele Unite) i-a trimis invitația să preia un cabinet radiologic în Los Angeles, nu a plecat. Situația atunci era cum era, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum.

Despre radiourile de atunci.

Bunicul din partea mamei, atunci când venea în vizită, se așeza alături de tata și ascultau împreună, ”VOCEA”. La ”Țară” nu era curent electric.

Împreună cu tata am pus un fir de antenă de pe un bloc pe altul, după calcule exacte, mărind astfel puterea de recepție a radoiului.

Radiourile de pe vremea aceea aveau o frumusețe aparte. Construite cu migală, cu transformatoare grele și lămpi mari aveau carcase concepute de designeri renumiți. Chiar și Battista „Pinin” Farina, celebrul carosier auto crease ”caroseria” unui radiou.

Pe facebook sunt mai multe grupuri de amatori de vintage-uri și unul dintre ei a postat câteva ”superbijuterii” pe care doresc să vi le dezvălui și dumneavoastră. Pe unele dintre ele le-am postat într-un clip care sper să vă placă.

La nunta lui Unchiu Lulu de la țară, pentru că nu era curent electric, cei de la Căminul Cultural au adus un motor cu un dinam. Unchiul și mătușa erau studenți. Și au adus un radio de genul descris mai sus, au găsit un post care transmitea twist. Si-au luat colegii și s-au pus pe dans.

Toți țăranii au dat pe spate. Nu mai văzuseră!

Poate că radioul acela poate fi recunoscut în clipul de mai jos.

A, să nu uit, aparatele pe lămpi au revenit la putere.

Cătălin Statie