Am petrecut anul trecut la Brezoi, o seri incendiare de rock hard & heavy în compania unor trupe mai noi, dar și mai vechi.

Cei 500 de fani prezenți, prin diversitatea locurilor din care provin, ne-au dat o imagine clară, asupra unor fenomene neclare, care se petrec în lumea rock-ului vâlcean, a publicului de rock vâlcean. Dacă public de rock vâlcean mai avem, cam același și din ce în ce mai îmbătrânit, prezență rock, cu trupe, nu mai avem. Sau nu și-au facut prezența. Sau infatuarea, având în vedere scorurile mici.

Dar noi, ca niște tipi informați ce suntem, putem spune că nu mai există. Vorbesc de hard & heavy. De subteran, de subsol, de metal, thrash, negru … Prietenul meu George, producător renumit, îmi spunea că încearcă să promoveze o trupă vâlceană. Eu i-am spus că nu există așa ceva.

Prezența motoarelor în fața scenei a dezvăluit prezența unui public de altă factură. Publicul reprezentat de oamenii liberi călare pe motoare. Cu un caracter aparte, prietenoși, uniți, onești, cu chipuri aparent dure dar cu suflete de aur. De la primul contact cu acești oameni. Și au venit și din alte zone ale țării, sunt fani adevărași care au însoțit pretutindeni prietenii ce performează pe scenă. Adevarată și curată prietenie!

Din păcate, numarul de fani rock a fost limitat la 500 că altfel veneau 2000.

Anul acesta, s-ar putea ca Summer-ul distanțierii sociale să ajungă Summer-ul vaccinaților! Adică numai cei cu vaccin să poată intra. Vom trăi și vom vedea.

Deocamdată ne aducem aminte de cel ce a trecut.

Cătălin Statie